“Dacă tu crezi că poţi, sau dacă crezi că nu poţi, ai dreptate în ambele cazuri.”
Henry Ford

Sursa: Nedelea, Al., Bazele marketingului, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2009

 

7.1. Conceptul de marketing personal

 

De ce v-ar angaja compania X dacă mai are încă 10-20 de candidaţi la fel ca voi pe acelaşi post? Serios, este o chestiune de poziţionare: ce aveţi voi diferit faţă de ceilalţi care vor postul respectiv şi care sunt asemănători vouă?

Mulţi studenţi se vaită că nu găsesc un loc de muncă şi că există sute, chiar mii de candidaţi pentru aceleaşi posturi în aceleaşi companii. Soluţia: faceţi ceva diferit. Faceţi “orice” puteţi ca să ieşiţi în evidenţă. Evident ar fi util dacă acest lucru ar folosi companiei angajatoare. Degeaba ai terminat Litere şi vrei să te angajezi în marketing. Eşti diferit faţă de cei care au terminat ştiinţe economice, însă în marketing nu prea se citeşte Eminescu.

Mai mult, există o concurenţă acerbă pe piaţa muncii din România pentru posturile bune, astfel că a te diferenţia de ceilalţi candidaţi este primordial. Nu vorbesc aici de posturile entry level. Vorbesc de la lower management în sus. Oamenii de calitate, speciali, diferiţi, sunt extrem de greu de găsit… şi extrem de bine plătiţi.

Marketingul personal reprezintă ansamblul acţiunilor pe care individul le desfăşoară în vederea realizării unor schimburi reciproc avantajoase pe piaţa muncii. Persoanele care ştiu cum şi când să vină în întâmpinarea cererii de pe piaţa muncii au şanse mai mari de a dobândi satisfacţii profesionale, de a-şi forma şi dezvolta o reală carieră.

Nu degeaba se numeşte “piaţa muncii”. Este o piaţă ca oricare alta, în care există cumpărători şi vânzători. Cei care vând timpul, puterea de muncă, expertiza lor sunt cei care caută un loc de muncă. “A vinde” este văzut ca un lucru rău, uneori chiar josnic. Acesta este o mare greşeală pentru că nimeni nu va vinde imaginea ta dacă tu nu o faci.

În momentul în care începi o afacere pe cont propriu, cu atât mai mult ai nevoie să ştii cum să îţi promovezi imaginea personală (branding personal).

Imaginea pe care ţi-o creezi în mintea celor din jurul tău este capitalul tău cel mai important. Niciodată în istoria omenirii nu a fost atât de important să ai o imagine bună şi ceilalţi să te perceapă aşa cum vrei tu să te perceapă. Atenţie, nu înseamnă să ai o imagine bună şi aptitudini foarte slabe. Clienţii, partenerii şi şefii tăi vor descoperi formele fără fond mai devreme sau mai târziu şi te vor taxa scump pentru lipsa de integritate.

Paşii pe care trebuie să îi urmezi atunci când îţi cauţi un job sunt următorii:

1. Cercetează piaţa! Înainte să îţi cauţi un job, ar fi bine să îţi faci o imagine asupra pieţei atât din ţară, cât şi din străinătate şi să afli cât mai multe despre mentalitatea potenţialilor angajatori.

2. Analiza competiţiei. Află despre concurenţă, care îi sunt punctele forte şi cele mai slabe, totodată oportunităţile şi ameninţările concurenţei.

3. Îmbunătăţeşte-ţi abilităţile. Identifică-ţi plusurile şi începe cu întărirea lor prin exersare! Încearcă să scapi se minusuri prin accesarea unor cursuri de interes.

4. Creează-ţi o calitate unică. Găseşte o formă cât mai reprezentativă pentru a rezuma calităţile tale cele mai deosebite, ceva ce te-ar avantaja faţă de alţii, şi foloseşte-o atât în CV, cât şi la interviuri.

 5. Axează-te pe target. Caută-ţi firmele din domeniul care te interesează, află mai multe despre activitatea lor şi gândeşte-te la nişte lucruri pe care poţi să le oferi pentru îmbunătăţirea activităţii.

 6. Fixează-ţi preţul. Interesează-te care este salariul obişnuit pentru servicii similare şi ai grijă să nu îţi ridici preţul foarte mult şi nici mai scăzut decât cel obişnuit. Verifică dacă abilităţile tale justifică un preţ mai mare.

7. Plănuieşte-ţi campania de promovare şi de marketing. Defineşte-ţi obiectivele şi modul prin care plănuieşte să ţi le îndeplineşti, pune accent pe ceea ce ai tu în plus faţă de ceilalţi şi începe să te gândeşti cum să promovezi acest lucru.

8. Imaginea. Trebuie să ai mare grijă la imaginea pe care o transmiţi pentru că imaginea vinde. CV-ul, scrisoarea de intenţie şi ţinuta sunt cele care te reprezintă.

9. Învaţă să vinzi. Ascultă şi apoi negociază! Încearcă să-ţi vinzi serviciile, ţinând cont de nevoile angajatorului.

10. Analizează rezultatele şi fii pregătit pentru schimbări. Fie că ai avut succes sau rezultate negative continuă să te gândeşti la o variantă cât mai bună de a te promova, analizează ce a mers bine şi ce nu ţine cont de acestea, pe viitor te vor ajuta.

Marketingul personal poate fi structurat pe următoarele componente, fiecare în parte implicând rezolvarea mai multor probleme:

I. Produs: ce profesii, meserii se regăsesc în economia naţională, regională, mondială? Ce anume preferă şi ce dezaprobă angajatorii? Ce trebuie să facă indivizii pentru a fi mai performanţi şi pentru a-şi vinde mai bine calităţile de care dispun?

II. Plasament: de unde doresc consumatorii (agenţii economici) să cumpere produsul? De unde cumpără un anumit tip de produs şi de ce? (de pe piaţa muncii locală, regională, internă, externă). Este posibil să apropiem produsul de momentul şi locul unde se manifestă cererea? (de exemplu prin creşterea calităţii procesului de recrutare, prin îmbunătăţirea metodelor şi procedeelor utilizate până acum).

III. Preţ: care este preţul considerat a fi corect? Se ridică acesta la nivelul aşteptărilor vânzătorului? Prin ce mecanisme se poate stabili un preţ echitabil? (de exemplu, prin apelul la negocierea salariului atât vânzătorul cât şi cumpărătorul pot stabili de comun acord cel mai corect preţ în anumite condiţii date). Un job este o tranzacţie între două părţi. Tu vinzi şi angajatorul cumpără. Tu vinzi timpul tău (aproximativ 8 ore zilnic, 5 zile pe săptămână), nervii tăi, experienţa ta, cunoştinţele şi abilităţile tale. Şi le vinzi pe toate contra unui preţ: salariul (plus alte beneficii).

IV. Promovare: ce mijloace poate utiliza vânzătorul pentru a-şi prezenta produsul într-o lumină cât mai favorabilă? Cum poate fi sensibilizat cumpărătorul şi necesităţile acestuia şi cum i se poate oferi un mod credibil de satisfacere a acestora (de exemplu, prima impresie în faţa celor care realizează procesul de selecţie a personalului contează întotdeauna în aprecierea finală şi în luarea deciziei de cumpărare, sau aducerea de dovezi concludente în sprijinul ofertei care se face poate conduce la convingerea cumpărătorului). E necesar să-ţi pui în valoare punctele tari, reuşind în acelaşi timp să estompezi punctele slabe.

Produsul

Produsul eşti tu. Ne place sau nu, avem toate caracteristicile unui produs. Mai mult decât atât, la oameni se aplică atât perspectiva produsului obişnuit, tangibil, cât şi cea a serviciului, intangibil. Avem o imagine indiferent că ne place sau nu. Ca şi în marketingul clasic, produsul, adică tu, se schimbă. Chiar dacă vrei să o faci sau nu, oricum se întămplă fiindcă toţi evoluăm, unii mai repede, alţii mai încet, unii spectaculos, alţii cu o viteză sub medie. Aşadar, primul element al mixului de marketing suntem noi.

Individul trebuie să se considere pe sine ca un produs total, plecând de la premisa că asupra potenţialului cumpărător (firmă sau instituţie publică) el trebuie să acţioneze: ca produs fizic, adică prin intermediul tuturor caracteristicilor sale fizice, ca produs psihologic, prin elemente de natură psihologică ce-i sunt proprii şi care conferă unicitate şi ca produs social, adică prin valorizarea unor elemente de natură socială (caracter, prestigiu personal, rang şi poziţie socială, putere), de care organizaţia poate la rândul ei să beneficieze. Prin produsul psihologic şi social individul va putea să sensibilizeze cumpărătorul în măsura în care acesta îl  vizualizează şi şi-l aminteşte şi să se impună în faţa altor ofertanţi.

Pentru ocuparea unor posturi în domenii ca învăţământ, cultură, audio-vizual, relaţii publice, comercial, creaţie, produsul fizic are o relevanţă deosebită în sensul că modul în care individul arată din punct de vedere fizic se valorizează pozitiv, iar lipsa unor calităţi fizice se sancţionează de cei care fac selecţia. În domenii precum industrie, transporturi, construcţii, administraţie, aspectul fizic plăcut nu constituie un criteriu de selecţie relevant, ceea ce contează mai mult, fiind mai degrabă, constituţia produsului psihologic şi social. În prezent, cumpărătorii acordă o mai mare importanţă elementelor de natură psihologică şi socială care compun oferta. Ca urmare, în procesele de selecţie se utilizează procedee prin care să se evidenţieze următoarele trăsături de comportament: rezistenţa la stres, emotivitatea şi stabilitatea emoţională, capacitatea de a lucra în echipă.

Preţ

Între preţul pe care noi ni-l punem şi încrederea în sine există o legătură foarte strânsă. Ceea ce face ca lucrurile să fie extrem de interesante în brandingul personal este că noi suntem şi produsul şi marketerii, în acelaşi timp. Din cauza asta e destul de greu să corelăm produsul cu preţul perfect. Majoritatea oamenilor ori au o părere proastă despre ei şi atunci au tendinţa de a se subestima când vine vorba de a-şi pune un preţ, ori au o încredere de sine exagerată şi se supraestimează. Evident că sunt şi excepţii, însă trebuie să recunoaştem că puţini reuşim să ne apreciem exact valoarea.

Distribuţie

Avem un produs (noi) şi avem un preţ (modul în care noi ne evaluăm, părerea noastră despre noi). Dar asta nu e suficient pentru a reuşi să faci ceea ce numim, uşor pompos, branding personal. Oamenii trebuie ca mai întâi să ştie de tine pentru a te putea evalua şi a şti dacă “să cumpere” sau nu. Distribuţia poate însemna să mergi la conferinţe şi la cât mai multe întâlniri, să cunoşti oameni, sau poate însemna să apari pe nişte liste de experţi în domeniul tău. Atenţie! Asta nu e neapărat promovare atunci când vorbim de branding personal. Simplul fapt că eşti acolo nu îţi garantează că vei fi şi apreciat. Pentru asta ai nevoie de o promovare bună.

Promovare

Bineînţeles că nu putem vorbi de advertising clasic şi nici de rezultate excepţionale folosind organizarea de evenimente din PR, de exemplu. În personal branding, 90% din promovare înseamnă “vânzări directe”. Avem un produs bun (noi), îi punem un preţ care să reflecte cât mai bine valoarea reală a produsului, distribuim produsul mergând la conferinţe şi în locuri în care am putea găsi oameni interesaţi de acest produs şi apoi trecem la vânzări directe. Adică dăm tot ce avem mai bun pentru a cuceri targetul şi pentru a le arăta că într-adevăr preţul pe care ni l-am pus este justificat.

Cei 4P formează mixul de marketing. Se numeşte mix fiindcă toate aceste elemente trebuie să fie perfect corelate pentru a da rezultate! Nu este suficient să avem doar un produs bun, nu este suficient să ne pricepem la promovare şi nici faptul că am reuşit să ne auto-evaluăm foarte bine nu ne asigură succesul. Trebuie să le avem pe toate!

Marketingul personal şi relaţiile sociale

Soarta unui om depinde în mare măsură de relaţiile sociale în care evoluează în mod conştient sau voluntar. Un şef sau un patron care vă sugestionează pozitiv şi vă recompensează după merite este un factor de destin pozitiv. Un individ care vă sugestionează negativ, vă şicanează, vă nedereptăţeşte şi vă umileşte vă creionează o soartă nenorocită. E clar că, în această viaţă, destinul nostru depinde în mare măsură de oamenii pe care îi întâlnim, cu care lucrăm, cu care ne influenţăm reciproc în bine sau în rău.

Marketingul funcţionează în relaţiile sociale, fie că asta se întâmplă conştient sau inconştient. Să presupunem că un bărbat singur vrea să cunoască o femeie aflată în aceeaşi situaţie şi accesează un serviciu matrimonial de pe Internet. Una dintre funcţiile importante ale pieţei este de a face ca vânzătorii şi cumpărătorii să se întâlnească. Să presupunem că bărbatul respectiv găseşte o femeie care-i place. El va adopta o atitudine curtenitoare, care este o formă de marketing. Îşi va arăta doar latura cea mai bună, cea care îi va plăcea femeii. În acest caz, rolul marketingului este de a-i mulţumi atât pe cumpărător, cât şi pe vânzător. După ce se vor căsători, rămâne de văzut dacă el se va ridica la înălţimea aşteptărilor ei. Marketingul de calitate are în vedere stabilirea unor aşteptări şi împlinirea lor. Altfel, vei avea un client nefericit şi, mai devreme sau mai târziu, relaţia se va termina.

7.2. Brand şi branding personal

O persoană poate fi percepută ca un brand. Persoane ca Madonna, Michael Jordan sau Jim Carey, reprezintă branduri. Un brand personal este o sumă de elemente intangibile care îţi cresc valoarea percepută în mintea celor care intră în contact cu tine.

Vă propun un exerciţiu. Urmează o lista de personalităţi. Care e primul adjectiv care vă vine în minte atunci când citiţi: Emil Boc, Donald Trump, Gigi Becali, Barack Obama, Warren Buffet, Angelina Jolie. Practic, primul lucru care îţi vine în minte despre fiecare dintre ei este unul dintre mesajele pe care brandul personal le transmite.

În ce fel ne putem construi brandul personal?! Cine poate face asta? Oricine? Tu, eu, ceilalţi? Ce am face cu un brand personal odată construit? Şi, odată construit, el rămâne valabil cât timp?

Astăzi, tot mai mulţi oameni sunt interesaţi să îşi construiască o imagine cât mai bună. Pasul următor, probabil, va fi să îşi construiască o imagine cât mai realistă, bazată pe atuurile personale. Brandul personal este cel care expune cine eşti tu cu adevărat în ochii lumii exterioare. Acum ceea ce trebuie să conştientizezi este faptul că fie că vrei, fie că nu vrei, tu ai un brand personal unic, original şi irepetabil. Brandul tău personal este cine eşti tu!

Brandul înglobează un set de păreri pe care le avem despre un produs sau despre o persoană. Din această cauză, oamenii pot să-şi conceapă şi să se ocupe de propriul brand, adică să fie atenţi la ceea ce comunică celorlalţi despre ei. S-ar putea să vrea ca imaginea cultivată să fie cea a unei persoane creative sau dure, sau uneia căreia îi pasă de ceilalţi, pentru că simt că acest lucru îi va ajuta să-ţi atingă obiectivele. Atât celebrităţile deja consacrate, cât şi cele în devenire solicită serviciile agenţilor şi firmelor de publicitate. Aceşti consilieri sugerează adesea schimbări de activitate, comportament sau atitudine, schimbări care le vor mări şansele de a se face remarcaţi.

Trăim într-o societate în care percepţia contează mai mult decât realitatea. Putem fi absolut remarcabili. Putem avea competenţe şi abilităţi remarcabile, putem fi excelenţi profesionişti, putem avea potential, aspiraţii, dorinţă de dezvoltare şi totusi, dacă nu le comunicăm, avem mari şanse să trecem prin viaţă nevăzuţi, necunoscuţi. Brandul personal este exact ceea ce trebuie dezvoltat de fiecare individ care-şi doreşte recunoaştere, prestigiu, şi în ultimă instanţă succes. Madonna este un brand. David Beckham este un brand. Bill Gates este un brand. Gică Hagi este un brand. Ion Ţiriac este un brand. Nadia Comaneci este un brand. Andreea Marin este un brand.

Toate aceste persoane au loc bine definit în mintea noastră, comunică foarte clar cine sunt şi ce-i face de neînlocuit, transmit mesaje foarte consistente, trezesc sentimente puternice şi, fie că ne plac sau nu, ele nu ne sunt indiferente. Fiecare are grupul său propriu de admiratori, susţinători, oameni cu care au ştiut să-şi creeze o relaţie (indirectă, de cele mai multe ori) şi care le „cumpără” brandul: îi votează, le urmăresc emisiunile TV, le cumpără produsele şi serviciile, biletele la concerte, şi CD-urile.

Brandul personal se referă la modul în care o persoană este percepută de către public, clienţi (consumatori), potenţiali clienţi şi competitori. Publicul e reprezentat de oamenii cu care interacţionăm zi de zi. Clienţii, potenţialii clienţi (sau consumatorii) sunt oamenii cărora încercăm să “ne vindem”. Acest “brand personal” ne foloseşte în primul rând în viaţa profesională, însă se poate dovedi folositor şi în viaţa privată. Clientul nostru (cel căruia încercăm să îi vindem ceea ce suntem noi) ar putea fi cel ce ne intervievează pentru un job sau, în cazul în care lucrăm pe post de consultant independent, chiar persoana căreia încercăm să îi vindem serviciile noastre. Competitorii sunt cei cu care, evident, ne aflăm în competiţie pe plan profesional sau în viaţa privată care însă au şi ei o imagine formată despre noi.

De fapt, cam la imagine se reduce totul atunci când vorbim despre  branding personal. Orice persoană cu care am intrat în contact, indiferent că e vorba de un client, competitor sau doar o persoană cu care suntem nevoiţi să interacţionăm din când în când, şi-a făcut o imagine despre noi, indiferent că ne place asta sau nu.

La unii dintre ei, cei care nu au apucat să ne cunoască foarte bine, imaginea este neclară sau incompletă. Este ca atunci când cineva vă intreabă ce părere aveţi despre un produs despre care aţi auzit dar pe care nu aţi apucat să îl încercaţi sau l-aţi folosit prea puţin timp pentru a vă putea face o părere. Alţii au reuşit deja să îşi facă o imagine despre voi. Corectă sau mai puţin corectă, în funcţie de cât de bine aţi ştiut să vă vindeţi. În cazul în care imaginea pe care şi-au construit-o este reală, tot ce mai trebuie să faceţi este să rămâneţi consecvenţi şi să le confirmaţi din când în când că imaginea e cea corectă. Dacă însă credeţi că voi, ca brand, sunteţi perceput greşit aveţi destul de mult de muncă fiindcă a repara o reputaţie proastă e mult mai greu decât a construi una de la zero.

Chiar dacă totul se reduce la imagine, nu încercaţi să construiţi imagini deformate, false. Dacă sunteţi buni probabil că veţi reuşi să o faceţi însă imaginile fără bază în realitate se prăbuşesc mai devreme sau mai târziu. E ca un produs despre care spuneţi că este excelent când, de fapt, e o porcărie. S-ar putea să păcăliţi clientul şi să cumpere o dată însă a doua oară sigur nu se va mai întâmpla. Şi nici nu vă va ierta vreodată faptul că l-aţi minţit. Legat de imagine, un alt factor cheie în brandingul personal este credibilitatea. Aceasta se construieşte foarte greu şi se poate destrăma în câteva secunde.

Nivelurile transformării brandului tău sunt:

a) Contextul. Grija pentru imaginea personală începe cu mediul în care te găseşti, cu  locurile pe care le frecventezi şi cu oamenii cu care te întâlneşti. Vorba populară “Spune-mi cu cine te împrieteneşti ca să îţi spun cine eşti” subliniază foarte bine acest adevăr. Aici vorbim despre contextele pe care şi le pot alege oamenii cu scopul de a crea imaginea proprie. Încadrarea într-un anumit context presupune adaptare şi flexibilitate. Te poţi adapta la mediu prin felul în care te îmbraci şi prin semnalmentele standardului la care te situezi (telefonul, maşina, restaurantul/clubul preferat etc.)

b) Comportamentul. În calitate de regizor al propriei imagini publice trebuie să arunci o privire la anumite comportamente tipice. Cei din jur vor pune foarte uşor etichete în ceea ce te priveşte generalizând anumite acţiuni ale tale (cum dai mâna, cum zâmbeşti, ce spui în anumite situaţii, cum îţi expui părerile etc.)

c) Competenţa. Ce faci foarte bine? Cine te recunoaşte pentru ceea ce faci? Imaginea personală este mult legată de competenţă în general şi mai ales de competenţa profesională. Medicii au un anumit statut social, avocaţii un alt statut, freelancer-ii altul etc. Mai mult, în cadrul profesiei vei fi recunoscut pentru un anumit fel de specializare. Aşadar, pentru ce anume vrei să fii recunoscut? Este indicat să joci pe cartea calităţilor pe care le ai deja. Ce competenţe ai deja? Care ar fi competenţa cheie pentru brandul tău? Cum poţi să o dezvolţi la nivel de excelenţă?

d) Atitudinea. Pe termen lung, o componentă indispensabilă este atitudinea generală pe care o prezinţi. Aceasta se reflectă în credibilitate. În limbaj popular se spune „poartă-te cum ţi-e portul şi

vorbeşte cum ţi-e vorba”.

Brandul tău personal este o promisiune a valorii. Te separă de semenii tăi, de colegii tăi, de competitorii tăi. Şi îţi permite să îţi extinzi succesul. Brandingul personal nu se referă la construirea unei imagini pentru lumea exterioară; se referă la înţelegerea combinaţiei unice dintre atributele raţionale şi emoţionale – puterea, îndemânarea, valoarea şi pasiunea ta – şi folosirea lor pentru a te diferenţia de ceilalţi şi a-ţi ghida deciziile în carieră.

Elemente definitorii ale brandului personal sunt identitate personală clară, creativitate, spontaneitate, charisma, seriozitatea, capacitatea de a lua decizii rapide, flexibilitate,  puterea de a trece peste dificultăţi, caracterul, cât de mult însemni pentru ceilalţi, dar şi stilul, modul de a te pune în valoare.

Brandingul personal

Brandingul personal este un aspect ce ar trebui să primeze în detrimentul oricărui alt tip de branding.Brandingul personal înseamnă a te transforma pe tine într-un brand. Mai mult decât atât, faptul că în multe companii multi-naţionale există funcţia de Brand Manager, ne spune că odată creat, acest brand personal trebuie manageriat, întreţinut, dacă vreţi.

Branding personal nu înseamnă crearea unei imagini false pentru lumea din exterior, ci descoperirea şi maximizarea punctelor tari, a valorilor şi pasiunilor existente în scopul atingerii obiectivelor propuse. Brandingul personal vă permite să vă definiţi şi să comunicaţi domeniul dumneavoastră de expertiză. Înseamnă să vă construiţi o reputaţie solidă şi autentică în domeniul dumneavoastră de lucru şi cu ajutorul clienţilor dumneavoastră astfel încât să aveţi un succes mai mare în carieră şi o viaţă împlinită. Brandingul personal vă permite să puneţi de acord ceea ce faceţi şi modul în care faceţi acest lucru cu personalitatea dumneavoastră. Vă permite să vă sporiţi încrederea în forţele proprii, auto-motivaţia şi vizibilitatea, astfel încât să atrageţi noi oportunităţi şi să vă îndepliniţi obiectivele fără să trebuiască „să luptaţi contra întregii lumi” pentru asta.

Brandingul personal este strategia care se află în spatele celor mai de succes oameni din lume. Oameni ca Oprah, Madonna, Richard Branson şi Bill Gates. Este diferenţa dintre o carieră sau afacere obişnuită şi una de excepţie. Brandingul personal este esenţial pentru succesul profesional în ziua de azi.

Atunci când aţi construit şi aţi dezvoltat un brand de succes, veţi beneficia de numeroasele avantaje, din care amintim:

  • vă veţi înţelege mai bine pe dumneavoastră;
  • încrederea dumneavoastră va creşte simţitor;
  • creşterea vizibilităţii şi prezenţei dumneavoastră;
  • diferenţierea dvs. faţă de semeni;
  • compensaţia dumneavoastră va creşte;
  • vă veţi dezvolta în domenii noi;
  • veţi avea slujbe şi sarcini mai bune şi mai interesante.

Brandingul personal a revoluţionat felul în care ne orientăm sau ne reorientăm cariera şi afacerea. Acest tip nou de banding a devenit o modalitate de a ne autopersonaliza felul în care vorbim, gesticulăm, ne îmbrăcăm, ce atitudine adoptăm sau cum ne punem în valoare calităţile. Pe scurt este vorba de cum te vinzi tu pe tine, cum comunici cu cei din jur. Exemple precum: Oprah, Madonna sau Bill, fie el Gates sau Clinton, sunt acelea care fac diferenţa dintre o carieră de succes şi una excepţională. A-ţi crea un brand personal este mai mult decât necesar dacă doreşti o carieră excepţionala în domeniul în care profesezi. NU este vorba de a crea o imagine diferită a ta în raport cu exteriorul, de a pretinde că eşti altceva (altcineva) decât eşti; e vorba de a încerca să păstrezi cât mai bine acele elemente unice cu care ai fost înzestrat, acele combinaţii care fac fiecare persoană să fie singulară, acea combinaţie unică între raţionalitate şi sensibilitate. Ideea construirii unui brand personal vine din nevoia de a fi vârful pieţei (top of the list) în care activezi, să fii tu însuţi o corporaţie, să te diferenţiezi.

Iată paşii catre succesul brandingului personal:

1. Descoperiţi-vă brandul

Cum doriţi să arate viaţa dumneavoastră peste un an. Dar peste doi ani? Dar peste cinci? Cu scopul stabilit şi cu o deplină înţelegere a viziunii, puteţi începe procesul de înţelegere şi dezvoltare a brandului.

Cunoaşteţi-vă pe dumneavoastră. Un brand personal de succes trebuie să fie autentic. De aceea, trebuie să vă cunoaşteţi pe dumneavoastră înainte de a construi un brand personal de succes.

Cunoasteţi-vă competitorii. Cum poţi să ieşi în evidenţă, dacă nu cunoşti pe cei printre care vrei să te evidenţiezi? În alte cuvinte, împotriva cui concuraţi? Colegii dumneavoastră? Un grup mai mare la actualul loc de muncă? Examinaţi-vă bine scopul şi uitaţi-vă cu atenţie la competiţia dvs.

2. Exprimaţi-vă

Descrieţi esenţa brandului dumneavoastră. Din rezultatele de la pasul 1, începeţi să vă creaţi un profil de brand personal. Scrieţi atributele brandului dvs., creaţi o declaraţie a brandului şi chiar propriul dumneavoastră brand motto. Aceste lucruri vă vor ajuta să vă creati un plan pentru a comunica brandul.

După ce vă cunoaşteţi pe dumneavoastră pe competitori şi tinta pe care o aveţi fixată, puteţi identifica combinaţia potrivită de unelte de comunicare care vor ajunge la audienţa dvs. într-un mod eficient.

3. Evaluează şi Evoluează Evaluând

Dacă sunteţi angajatul unei companii, puteţi folosi evaluări de performanţă şi feedback informal de la manageri şi semeni. Găsiţi-vă un grup de oameni de încredere care vă vor oferi un feedback cinstit, posibil mentorul sau cel care v-a pregătit.

Toate brandurile puternice evoluează odată cu trecerea timpului. Poate fi vorba de felul în care vă comunicaţi brandul (trecând de la un CV tipărit la un CV pe CD), ar putea însemna sporirea atributelor brandului pe măsură ce continuaţi să creşteţi în carieră. Oricare ar fi cursul pe care îl urmaţi, asiguraţi-vă că brandul dvs. va continua să fie autentic, diferenţiat şi consistent. Construiţi-vă şi dezvoltaţi-vă propriul brand.

Brandingul personal este o abilitate esenţială pentru succesul tău.Construirea brandului personal te ajută să te diferenţiezi într-o lume în care cei mai mulţi tind să fie profesionişti şi să adaugi valoare propriei tale personalităţi.

Iata trei beneficii majore care reies din construcţia de brand personal:

  • Valoare crescută. Întotdeauna un brand puternic va fi asociat cu o valoare mai mare. Gândiţi-vă la brandul Donald Trump. Suma pe care o cere pentru a susţine un discurs de 2 ore  în public e de câteva milioane de dolari în cont.
  • Cost scăzut al vânzării. Cu toţii avem ceva de vândut. Dacă ai un brand puternic, îţi va fi mult mai uşor să îi convingi pe ceilalţi să te cumpere.
  • Garantează satisfacţia. Brandurile cunoscute şi puternice au avantajul că asigură satisfacţia clienţilor, deoarece există un grad implicit de încredere în calitatea acestora.

Puneţi-vă în agendă obiectivul de a începe construcţia brandului personal! Fiţi conştienţi de faptul că acesta este un obiectiv de lungă durată, dar totul este legat de primul pas. Unii oameni nici nu fac acest prim pas, iar alţii după ce îl fac constată că acest proiect personal le cere timp, dedicare şi efort. Iar de aceea după un timp renunţă. Un brand personal este extrem de greu de construit şi este foarte important să îl păstrezi odată construit.

Totul începe cu o idee. Şi în acest caz trebuie să vă gândiţi ce idee se poate lega de brandul tău personal. Fiind vorba despre tine, doar tu poţi găsi o idee originală care să te reprezinte. Doar gândeşte-te ce reputaţie vrei să îţi dezvolţi în următorii 5 ani, 10 ani sau în întreaga ta viaţă. Construcţia brandului tău personal depinde doar de tine!

Marketingul nu poate transforma orice persoană într-o celebritate. Un fizician n-o să câştige premiul Nobel cu ajutorul marketingului. Şansele ca lui să-i fie înmânat premiul se măresc dacă acesta va face referire la probleme importante sau dacă va face cercetări şi desoperiri esenţiale.

7.3. Marketingul personal: cum să te poziţionezi tu însuţi şi cum să-ţi poziţionezi propria carieră

Ce eşti tu, de fapt ? Oamenii  au acelaşi defect pe care îl au şi produsele. Încearcă să satisfacă pe toată lumea. Cea mai dificilă parte a poziţionării este selectarea acelui unic concept bine definit, pe care să ţi-l însuşeşti. Şi chiar trebuie să-l găseşti, dacă vrei să străpungi zidul de indiferenţă construit în mintea consumatorului potenţial.

Ce eşti tu? Care este poziţia ta în viaţă? Îţi poţi rezuma propria poziţie într-un singur concept? Şi apoi, poţi să-ţi organizezi propria carieră în aşa fel încât să stabileşti şi să exploatezi acea poziţie?

Există oameni inteligenţi şi ambiţioşi care se văd deodată ajunşi în situaţii de unde viitorul lor pare sumbru. Ce fac ei de obicei în aceste situaţii? Se străduiesc mai mult. Încearcă să recupereze handicapul prin ore întregi de muncă asiduă şi eforturi. Secretul succesului, cred ei, este să munceşti pe rupte, să-ţi faci treaba mai bine decât cel de lângă tine, iar averea şi celebritatea îţi vor ieşi în cale. Corect? Total greşit. Străduindu-te mai mult, rareori ajungi pe drumul spre succes. Străduindu-te mai cu cap, s-ar putea să reuşeşti.

Prin urmare, dacă vrei să profiţi la maximum de oportunităţile pe care ţi le poate oferi cariera ta, trebuie să fii permanent cu ochii în patru şi să găseşti ceea ce poate fi calul care îţi aduce câştigul în această cursă:

I. Firma ta. Încotro se îndreaptă aceasta? La drept vorbind, are vreun scop precis? Nu poţi duce totul pe umerii tăi. Atunci când compania ta nu are nici un viitor schimb-o. Optează pentru ramurile în plină dezvoltare, pentru tehnologii ale viitorului, aşa cum sunt computerele, electronicele, optic sau comunicaţiile. Serviciile  soft  de toate tipurile evoluează mult mai rapid faţă de produsele hard. Aşa că orientează-te către companiile care oferă servicii de leasing, de asigurări, de consultanţă, turism, spre instituţiile bancare, financiare sau medicale.

Atunci când te decizi să-ţi schimbi locul de muncă şi să te alături uneia dintre aceste companii de perspectivă, nu întreba doar cu cât au de gând să te plătească astăzi. Întreabă-i şi cu cât vor avea posibilitatea să te plătească în viitor.

II. Propriul şef. Are vreun scop bine conturat ? şi dacă nu, cine din jurul tău are? Încearcă întotdeauna să lucrezi pentru persoana cea mai inteligentă şi cea mai competentă la care te poţi gândi.

III. Un prieten. Cu cât îţi faci mai mulţi prieteni de afaceri în afara organizaţiei tale, cu atât mai mari sunt şansele de a ajunge într-o funcţie importantă şi care să-ţi ofere satisfacţii.

IV. O idee. Cu o noapte înainte să moară,  Victor Hugo a scris în jurnalul său: „Nimic, nici măcar toate armele din lume, n-ar putea opri o idee a cărei timp a sosit.”

Nu poţi fi primul care impune o idee sau un concept decât dacă eşti dispus  să ieşi în evidenţă şi să suporţi o mulţime de insulte până când îţi va veni vremea.

V. Încrederea. Încrederea în ceilalţi şi în ideile lor.

VI. Tu însuţi.  E posibil să reuşeşti în afaceri sau în viaţă de unul singur. Dar nu e deloc uşor. Ca şi viaţa, afacerile sunt o activitate socială. Există tot atâţia colaboratori, cât şi concurenţi. Să luăm, de pildă, vânzările. Nu poţi face vânzare de unul singur. Cineva trebuie să mai şi cumpere ceea ce vinzi tu.

Aminteşte-ţi: jocheii care ies învingători nu sunt neapărat cei mai buni, cei mai inteligenţi sau cei mai puternici. Cursa nu o câştigă întotdeauna jocheul cel mai bun. Câştigă acela care alege calul cel mai bun. Aşa că alege-ţi un cal şi porneşte la drum cu toată forţa.

E indicat să ai mereu un plan. Asigură-te că tu eşti cel care îţi conduci viaţa, nu hazardul sau alte persoane.

Încearcă să te cunoşti cât mai bine. Asigură-te că dai tot ce ai tu mai bun din tine şi că toate astea vor fi prezente şi în viaţa ta profesională.

Încearcă, atât cât este posibil, să îţi valorifici la maximum resursele personale în primii 5-10 ani ai vieţii profesionale, întrucât în această perioadă ai o mai mare libertate de acţiune şi mai multe posibilităţi de alegere. Viitorul este în mâinile tale. Continuă să te formezi. Sper că te vei bucura de tot ce ai realizat şi că te vei simţi fericit.

Esenţa puterii prin care îţi poţi ridica nivelul de energie şi să ai succes constă în parcurgerea a 6 paşi:

1. Descoperă ce vrei să obţii de la viaţa ta şi de ce vrei acest lucru.

2. Propune-ţi 5 stări de spirit pe care ţi le doreşti în fiecare moment şi ţine-te de ele!

3. Ai un plan de viaţă în acest moment? Dacă nu, atunci scrie-l! Chiar dacă ai totul în cerebel, acest lucru nu asigură faptul că tu vei ţine minte totul. Nu ţi s-a întâmplat niciodată să uiţi ceva?

4. Testează rezultatele pe care le doreşti cu ceea ce faci tu în acest moment. Te ajută activităţile prezente în viziunea ta?

5. Citeşte-ţi constant planul de viaţă şi rezultatele pe care ţi le doreşti!

6. Permite-ţi să visezi şi să îţi vizualizezi dorinţele împlinindu-se!

Sunt  6 paşi simpli prin care îţi poti atinge visele! Orice vis dacă nu are un plan de acţiune rămâne doar o dorinţă fără putere în viaţa noastră. Aceasta doar ne va aduce şi mai multă frustrare!

Vrei să îţi trăieşti viaţa şi să pierzi toate acele momente minunate? Doar barierele  pe care ni le construim noi sunt cele care ne împiedică să trăim la maximum!

Cea mai importantă acţiune pentru a-ţi sparge barierele personale este să conştientizezi şi să te concentrezi asupra rezultatului pe care tu doreşti să îl ai! Când îţi stabileşti ce vrei să obtii de la viaţa ta îţi vei croi tu drumul şi nu împrejurările!

7.4.  Marketing prin propria persoană

7.4.1. Prima impresie

De nenumărate ori aţi auzit afirmaţia: “Niciodată nu ai o a doua ocazie pentru a lasa prima impresie”. Felul în care arătaţi atât dumneavoastră cât şi obiectele din jurul dvs. (maşina, de exemplu) reprezintă un factor important pentru formarea unei imagini despre firma dv.

Imaginaţi-vă că trebuie să vă prezentaţi   pentru un interviu de angajare. Sau că trebuie să să prezentaţi pentru un interviu de angajare. Sau că sunteţi un vânzător care merge să viziteze un potenţial client. Sau un manager care îl înâlneşte pentru prima oară pe preşedintele societăţii în care lucrează şi căruia îi cere să fie promovat. Impactul oricărui fel de mesaj depinde în proporţie de 55% de felul cum arătam, în proporţie de 38% de felul cum vorbim şi doar în proporţie de 7% de ceea ce spunem.

O abordare potrivită, care pune temelia unei prezentări reuşite, este cea care trece partenerul prin următoarele faze: atragerea atenţiei, stabilirea comunicării reciproce şi generarea interesului. În conceperea abordării e indicat să se aibă în vedere aspectul exterior, conduita şi introducerea.

a) Aspectul. Va trebui să se evite ţinuta neglijentă sau prea formală pentru mediul social în care se face prezentarea. Aspectul îngrijit şi plăcut este un considerent important, mergând până la detalii precum înmânarea unei cărţi de vizită neşifonate. Impactul vizibil este ca un puzzle compus din mai multe piese: îmbrăcamintea, postura, expresia. Totul trebuie îngrijit cu cea mai mare atenţie, astfel există riscul de a pierde ocazii bune din cauza unor detalii. Astfel:

  • igiena personală şi aspectul îngrijit sunt imperative categorice:
  • hainele trebuie sa se potrivească împrejurărilor: se recomandă evitarea excentricităţilor;
  • alegeţi haine uşoare (nervozitatea face să crească temperatura corpului);
  • pentru bărbaţi: barba trebuie bine rasă sau bine îngrijită;
  • pentru femei: nu subevaluaţi importanţa pieptănăturii. Părul buclat inspiră feminitate, părul drept duce cu gândul la rigoare şi precizie.

Este esenţial să conştientizezi că înfăţişarea pe care o ai produce un puternic efect asupra respectului de sine, a încrederii, a relaţiilor şi a perspectivelor tale de viitor. Imediat ce vei începe să-ţi schimbi aspectul, chiar şi numai printr-o altă frizură, nişte ochelari noi sau o altă culoare de păr, vei simţi imediat efectele acestor schimbări asupra felului în care te percep ceilalţi.

Nu va exista lipsă de reactie la nici unul din mesajele transmise cu ajutorul înfăţişării tale! Aceasta reacţie îţi influenţează încrederea şi respectul faţă de propria ta persoană. Totul este de fapt un cerc al succesului în care punctul de plecare pe calea auto-descoperirii şi a clădirii încrederii este: a arăta bine.

Atunci când arăţi bine şi eşti conştient de acest lucru, rezultatul, este buna dispoziţie care îţi dă mai multă încredere şi autoritate. Această atitudine va determina răspunsuri pozitive din partea celor cu care interacţionezi (familie, prieteni, colegi, parteneri de afaceri etc.) şi care se vor simţi şi ei la rândul lor bine dispuşi – cercul va reîncepe.

Răspunsurile pozitive nu fac decât să-ţi întărească încrederea în a aduce noi schimbări înfăţişării tale, sporind şi mai mult efectele cercului. Anumite cercetări facute în America de către profesorul Mehrabian, specialist în comunicare nonverbală, au demonstrat că înfăţişarea (înălţimea, greutatea, culorile, îmbrăcămintea, frizura, accesoriile şi în cazul femeilor machiajul şi bijuteriile) reprezintă 55% din părerea pe care şi-o face oricine despre noi. Asadar, învaţă să îndeplineşti corect aceste condiţii şi vei influenţa mai mult de jumătate din impresia totală pe care o faci!

Următoarele 38% se regăsesc în felul în care te prezinţi: limbajul trupului, contactele vizuale, încrederea etc. Deci, dacă eşti conştient că arăţi bine, ai şanse de 38% să fii remarcat! A mai rămas doar 7% pentru ceea ce ştii sau spui în orice situaţie dată!

Ce trebuie să reţii este că acele 93 de procente nu-ţi vor suplini niciodată lipsa cunoştinţelor, lipsa de profesionalism şi nici nu-ţi vor ascunde vreodată ignoranţa. Ele te ajuta doar să stabileşti mai uşor un mod de comunicare, dar nu vor comunica niciodată mai mult decât tine însuţi!

b) Conduita. Atitudinea şi comportamentul vânzătorului, prin mesajul non-verbal pe care îl poartă, poate încheia sau distruge un contract. Chiar şi atunci când contactarea se face prin telefon, el trebuie să creeze impresia că este profesional, curtenitor şi politicos. Este indicat să se evite întârzierea, gesturile care trădează nervozitatea, fumatul sau mestecarea gumei.

Dacă, pentru a ajunge la client trebuie să se treacă, mai întâi, de secretară sau de un embru al familiei, acea personală trebuie tratată cu respect şi consideraţie. În fond, niciodată nu ştii cine va juca un rol cheie în facilitarea comunicării ulterioare.

Strângerea de mână trebuie să fie scurtă şi precisă, nu moale şi inertă. Nu vă apropiaţi prea mult de interlocutor şi nici nu căutaţi cu insistenţă contactul fizic (strângeri de mână, bătăi pe umăr). Un gest ce poate exprima apreciere este împingerea înainte a bustului, în timpul conversaţiei, înspre interlocutor. Dar nu e cazul să abuzaţi. Cel mai bine este să păstraţi acest gest pentru a sublinia o afirmaţie cu care sunteţi pe deplin de acord.

c) Introducerea. Include un salut scurt, prezentarea numelui şi câteva cuvinte atent alese pentru a atrage atenţia şi a stimula interesul. Cea mai bună modalitate pentru a stimula intersaul constă în apelarea la un avantaj pe care clientul l-ar putea obţine în urma unei eventuale colaborări. De exemplu un mesaj de genul: „Vă ofer cunoştinţele şi experienţa mea de 10 ani în domeniu şi în plus n-am nevoie de locuinţă de serviciu”, poate fi util în această etapă a vânzării personale.

Iată câteva tehnici pentru a vă cuceri interlocutorul:

  • Priviţi-l în ochi. Prin intermediul contactului vizual se obţine implicarea reciprocă, mai profundă decât cea obţinută prin comunicarea verbală.
  • Ţineţi minte numele şi folosiţi-l de îndată ce se iveşte ocazia (propriul nume este, pentru oricine, sunetul cel mai dulce).
  • Urmăriţi cu cea mai mare atenţie ce spune şi ce face celălalt.
  • Nu vă propuneţi să dominaţi conversaţia.
  • Exprimaţi sentimente pozitive (dorinţa de a face şi entuziasm, în loc de pesimism sau idei de răzbunare).
  • Adaptaţi tonul vocii la cel al interlocutorului.
  • Nu luaţi iniţiative (de exemplu să vă tutuiţi sau să decideţi când se termină întâlnirea, ridicându-vă înaintea celuilalt).

În plus, este important să ascultaţi şi „cu ochii”, adică să priviţi atent în jurul dumneavoastră, să observaţi acele detalii care vă pot da o idee despre interlocutor şi despre mediul din care face parte. Tocmai de aceea, perioada de aşteptare în anticameră înainte de a intra în biroul celui cu care v-aţi fixat o întâlnire, nu trebuie vazută ca o pierdere de vreme, ci ca o oportunitate de a acumula, între timp, informaţii utile (privind în jur, punând câteva întrebări secretarei etc).

7.4.2. Imaginea vestimentară

Îi judeci pe alţii şi ei te judecă la rândul lor după îmbrăcăminte. Iată câteva intrebări la care este indicat să răspunzi în fiecare dimineaţă înainte de a te îmbrăca:

1. La ce eveniment urmează să participi şi care este imaginea pe care vrei s-o proiectezi?

În funcţie de eveniment, vei avea un alt mesaj de transmis. Îmbrăcămintea trebuie adaptată acestui scop în primul rând. Asociază-ţi ţinuta cu scopurile profesionale şi personale, aşa încât ea să „muncească” din greu pentru tine. Îmbrăcămintea poate schimba atenţia profesională care îţi este acordată, genul de oameni care se împrietenesc cu tine şi genul de întâlniri sau parteneri pe care îi atragi.

Ştii cum se spune: îmbracă-te pentru slujba pe care vrei să o obţii, nu pentru cea pe care o ai deja. Deşi conservatoare, vestimentaţia pentru profesionişti, îţi poate oferi şi flexibilitate dacă asta este ceea ce vrei.

Numai de tine depinde să transmiţi ce doreşti: vrei să fii dominant, vrei să fii supus, vrei să fii comunicativ şi dispus la negociere, vrei să-ţi arăţi sofisticarea, sau poate vrei să arăţi agresiv. Indiferent dacă alegi o ţinută rigidă cu caracter de “uniformă”, sau una mai flexibilă, nu uita că vei fi întotdeauna iertat dacă eşti prea conservator, dar nu şi atunci când nu eşti suficient de conservator.

2. Se potriveşte îmbrăcămintea conformaţiei tale?

Singura regulă de care trebuie să ţii seama este să ştii ce să arăţi şi ce să maschezi. Pentru asta trebuie să-ţi cunoşti propriile calităţi şi defecte şi să le apreciezi lucid. Scopul tău trebuie să fie acela de a te simţi în hainele tale ca în cea de-a doua piele. Asta te va face să te simţi “în largul tău” şi îţi va da siguranţă şi încredere în tine.

3. Ţi se potrivesc culorile hainelor tale şi sunt ele acceptate în mediul de afaceri?

Culoarea vestimentaţiei transmite ideea de autoritate, putere, personalitate. Este indicat:

- să identifici culorile care ţi se potrivesc cel mai bine cu nuanţa pielii, a părului şi a ochilor.

-  să cunoşti semnificaţia psihologică şi fiziologică a câtorva culori care, folosite cu ştiinţă, pot influenţa şi te pot influenţa.

- să cunoşti ce culori sunt recomandate în mediul de afaceri.

- să ştiţi că sursele de lumină sunt mai mult sau mai puţin colorate. Becurile proiecteaza o lumină gălbuie, pe când neonul, una albăstruie. Atenţie deci la alegerea hainelor în magazinele luminate cu neon!

4. Care este calitatea execuţiei hainelor tale şi care este calitatea materialelor din care sunt ele confecţionate?

Să cumperi întotdeauna hainele cele mai scumpe pe care ţi le poţi permite. Eşti tentat să cheltuieşti o sumă mică pe un produs vestimentar la reduceri într-un magazin ieftin? Nu o face. De ce? Pentru că acest produs nu-ţi oferă un raport ridicat preţ/purtare.

Să cunoşti paşii pentru a verifica calitatea hainelor pe care le cumperi. Să ştii cum să alegi un produs vestimentar potrivit astfel încât să se mişte odată cu tine. Să înveţi care sunt semnele când o haină ţi se potriveşte indiferent de ce scrie pe etichetă. Să ştii câte ceva despre compoziţia fibroasă a materialelor şi ce confort vestimentar îţi asigură ele în funcţie de asta. Materialul trebuie selectat astfel încât să confere importanţă, confort şi eleganţă. Puteţi opta pentru materiale rezistente care pot fi purtate pentru o perioadă mai lungă de timp. Fibrele naturale (lână, mătasea) sau amestecurile ce imita fibra naturală sunt cele mai bune – arată frumos şi sunt mai rezistente (nu se rup şi nu se murdăresc) decât orice alt material.

5. Ştii să-ţi alegi accesoriile astfel încât ele să fie proporţionale cu corpul?

Nimic nu îţi exprimă mai bine clasa şi personalitatea decât accesoriile pe care le alegi. Modul cum le asortezi, poşeta pe care o porţi, pantofii, servieta, ceasul, dimensiunile bijuteriilor, toate poartă o conversaţie cu restul lumii, transmiţându-i multe informaţii despre tine. În plus, multe dintre ele presupun o investiţie serioasă, deci este esenţial să ştii cum să cumperi ceea ce îţi pune în valoare silueta şi ţinuta vestimentară.

Stilul vestimentar trebuie să descrie stilul de viaţă personal şi al pieţei pe care o deserviţi. De exemplu, dacă lucraţi într-un mediu conservativ cum este cel bancar, adoptaţi un stil vestimentar conservativ. În domeniul publicităţii, stilul este mai puţin conservativ. Numeroase firme care produc aparatură de înaltă tehnologie au adoptat stilul “business neprotocolar”.

Cumpăraţi şi purtaţi haine ce vi se potrivesc sau alegeţi alternative. Dacă hainele nu vi se potrivesc, indiferent cât sunt de scumpe, nu aveţi o înfăţişare plăcută. Nu uitaţi, nu economisiţi dacă vă cumpăraţi haine prea mici !

Pantofii de piele sunt mai confortabili, mai rezistenţi şi mai eleganţi. Culorile adecvate pentru pantofi sunt negru, albastru, maro, gri şi crem.

Ciorapii trebuie întotdeauna să completeze vestimentaţia; niciodată să nu aibă fire trase sau să fie rupţi (luaţi o pereche de rezervă în geantă şi una la birou în cazul doamnelor). Nuanţele neutre sau culoarea pielii sunt indicate, dar puteţi purta şi albastru închis, negru sau bej. La pantaloni puteţi purta şosete în loc de ciorapi. Indiferent de situaţie, ciorapii completează costumul.

Maşina

Activitatea în anumite domenii impune să călătoriţi mult. De cele mai multe ori, clienţii vă însoţesc până la maşină sau îi conduceţi la un prânz de afaceri. O maşină murdară lasă o amprentă nefavorabilă asupra proprietarului. O maşină curată nu vă face să vă simţiţi jenat sau nevoit să vă cereţi scuze. Lasă impresia că sunteţi o persoană organizată. De fapt, o maşină neglijată, murdară, este deprimantă şi pentru şofer.

Deprinderi de comunicare la telefon

Telefonul poate fi instrumentul cel mai puternic şi mai eficient de care dispuneţi. Dacă primul contact telefonic impresionează neplăcut, există posibilitatea ca afacerea respectivă să nu depăşească acest stadiu. Indiferent dacă apelaţi la telefon pentru a oferi un serviciu sau pentru a încheia o vânzare (metodă ce face parte din strategia de telemarketing) respectarea regulilor conversaţiei telefonice constituie un aspect esenţial pentru formarea unei imagini convingătoare.

Experienţa vă ajută să vă formaţi propriul stil de a vorbi la telefon. Veţi observa că actualii sau potenţialii clienţi au o atitudine pozitivă dacă dv. sau angajaţii dv. le zâmbiţi, îi ascultaţi şi vă arătaţi intresaţi de problemele lor.

Următoarele sugestii vă ajută să beneficiaţi la maximum de acest “instrument de comunicare la distanţă”:

  • Zâmbiţi când vorbiţi la telefon; clienţii vor auzi!
  • Răspundeţi pe un ton amabil şi adoptaţi un comportament adecvat pe parcursul conversaţiei.
  • Nu răspundeţi niciodată cu gura plină; nu mestecaţi încet în timp ce vorbiţi. Zgomotul produs în timp ce beţi, mestecaţi gumă sau bomboane, se transmit amplificat.
  • Răspundeţi solicitărilor telefonice în 48 de ore.
  • Când intenţionaţi să începeţi o convorbire care ştiţi că va dura, întrebaţi mai întâi dacă momentul este potrivit şi după aceea dezvoltaţi subiectul.
  • Înaintea unei convorbiri importante, stabiliţi ce anume vreţi să spuneţi. Exersaţi cu voce tare până când sunteţi multumiţi.
  • Nu citiţi ceea ce vreţi să spuneţi în timpul convorbirii. Memoraţi (cum fac actorii) sau apelaţi la “stimuli”, cuvinte cheie scrise pe hârtie pentru a vă ajuta să vă ordonaţi ideile.
  • Programaţi din timp o convorbire telefonică atunci când doriţi să discutaţi mai mult de 15 minute un anumit subiect cu o persoană care, de obicei, este ocupată.
  • Nu faceţi alte lucruri (deschiderea corespondenţei, răsfoirea ziarului, scrierea de scrisori) în timp ce vorbiţi la telefon. Persoana cu care vorbiţi îşi dă seama că nu sunteţi atent.
  • Ascultaţi şi răspundeţi persoanei de la celălalt capăt al firului. Când vă concentraţi asupra persoanei şi nu asupra a ceea ce urmează să spuneţi, convorbirea devine mai fluentă.
  • Când aveţi de efectuat mai multe convorbiri telefonice, refaceţi-vă forţele după fiecare oră.

Cum spuneţi ce aveţi de spus?

Vocea reprezintă personalitatea, lăsând imediat o impresie care vă portretizează ca fiind amabil sau distrat, singur sau timid, spontan sau stereotip, relaxat sau agitat.În aprecierea vocii este indicat să se ţină cont de următoarele elemente:

  • Tonul – Aveţi vocea prea subţire sau încordată? Vorbiţi monoton? În vorbirea obişnuită, tonul variază, aceste variaţii  numindu-se inflexiuni. Vocea este cu atât mai interesantă cu cât variază mai mult. Nu uitaţi că atunci când sunteţi stresat, aveţi tendinţa să ridicaţi vocea şi să vorbiţi strident. Atenţie! Tonul arată cât de siguri şi echilibraţi sunteţi. Cel mai bine este să vă adaptaţi tonului interlocutorului.
  • Volumul – Controlaţi volumul vocii (puteţi apela la un prieten pentru ajutor). Aveţi vocea prea slabţ sau prea puternicţ? De cele mai multe ori şi când oamenii sunt obosiţi sau supăraţi, vocea are tendinţa sţ coboare; în acest moment sunteţi rugaţi să “vorbiţi mai tare”. Vorbiţi suficient de tare pentru a fi auziţi, dar nu atât de tare încât să forţaţi vocea.
  • Viteza – Dacă vorbiţi prea rar, riscaţi să nu mai fiţi ascultaţi. Dimpotrivă, dacă vorbiţi prea repede, interlocutorul nu vă poate urmări. În ambele cazuri, comunicarea nu se realizează.
  • Timbrul – Este trăsătura distinctivă care individualizează vocea. Datorită timbrului, vocea sună cald, amabil, plăcut. Dacă zâmbiţi în timp ce vorbiţi, aceasta trăsătură se va accentua. Dacă sunteţi furioşi, supăraţi sau grăbiţi, timbrul va fi influenţat negativ.
  • Modul de articulare – Acesta contează mult, mai ales în afaceri. Trebuie să pronunţaţi cuvintele clar, dacă nu vreţi să fiţi înţeleşi greşit! Dacă articulaţi incorect sau defectuos, lăsaţi impresia de neglijenţă şi lipsă de educaţie.
  • Dicţie  clară – evitaţi regionalismele şi nu mâncaţi cuvintele; dacă interlocutorul nu este foarte tânăr, este mai bine să scandaţi cuvintele pentru a vă face bine înţeles.
  • Atitudine relaxată: interlocutorul ar putea fi stînjenit dacă i s-ar vorbi pe un ton stresat. De aceea este de preferat să vă domoliţi stresul, respirând adânc si regulat înainte de a începe să vorbiţi.

Odată îndeplinite aceste condiţii, puteţi în sfârşit să vorbiţi. Dar cu moderaţie. Dacă răspundeţi la întrebări, trebuie să fiţi la obiect, să nu divagaţi. Puteţi intra în detalii doar dacă vi se cere acest lucru. Pentru conversaţia introductivă, este mai bine să vă limitaţi la subiecte generale şi impersonale (timpul, ştirile de actualitate, evoluţia sectorului economic), în loc să abordaţi teme mai delicate şi posibile surse de polemică (politica, religia).

Comunicarea non-verbală

Pe lângă ceea ce spuneţi, ceea ce faceţi vă conturează imaginea. Specialiştii în comunicarea umană sunt de părere că în cea mai mare parte, aceasta se realizează non-verbal. Înseamnă că zâmbetul sau fermitatea unei strângeri de mână atunci când spuneţi “Încântat să vă cunosc” transmite mai mult decât cuvintele.

Odată ce prima impresie este formată, aceasta trebuie confirmată şi mesajele contradictorii trebuie eliminate. Dacă aţi creat deja o impresie pozitivă, oamenii vor căuta alte elemente care să accentueze acea impresie. Dacă, totuşi, aţi creat o impresie negativă, va trebui să vă străduiţi de două ori mai mult pentru a o infirma !

Nu uitaţi că tot ceea ce faceţi crează o impresie: expresia feţei, privirea, contactul vizual (sau absenţa acestuia), gesturile, poziţia corpului, tunsoarea, vestimentaţia (chiar şi pantofii).

Psihologii au descoperit că oamenii care adoptă o postură cu coloana vertebrală dreaptă tind să fie mai dominanţi decât cei care stau cocoşati sau cu umerii căzuţi, iar cei care sunt obişnuiţi să stea drepţi au mai multă încredere în ei şi sunt mai optimişti decât cei care continuă să stea aşa cum s-au obişnuit.

Apariţia

Nu trebuie să vă faceţi o apariţie spectaculoasă, gen Hollywood; o apariţie înseamnă încredere şi capacitatea de a realiza ce v-aţi propus. Nu uitaţi că cel mai important lucru este convingerea că vă aflaţi în locul potrivit şi că aveţi ceva valoros de oferit. O însuşire a oamenilor de afaceri prosperi este că aceştia aşteaptă o atitudine pozitivă din partea celorlalţi:

  • Când intraţi într-un birou, nu băgaţi mai întâi capul pe uşă. Păşiţi înăuntru cu încredere (mai întâi bateţi la uşă, dacă e nevoie).
  • Dacă vă aşteptaţi la o reacţie negativă, nu faceţi decât să pregătiţi terenul pentru un eşec.
  • Foarte importante sunt: mersul ferm, abordarea directă, ţinuta dreaptă şi impresia de energie.

Limbajul corpului

Mesajul transmis verbal este accentuat sau deviat prin gesturi:

  • Fie că vă adresaţi unei persoane sau unei mulţimi, menţineţi contactul vizual.
  • Expresia feţei să fie plăcută şi relaxată tot timpul
  • Când staţi în picioare, păstraţi-vă echilibrul.
  • Schimbaţi-vă locul cu un scop anume; aceasta transmite încredere.
  • Mâinile să fie deasupra taliei; folosiţi ambele mâini şi gesticulaţi amplu. Palmele să fie orientate în sus; este un gest pozitiv.
  • Coborâţi mâinile de-a lungul corpului după ce aţi efectuat un gest; evitaţi să le încrucişaţi la piept, să le ţineţi în faţă sau la spate.

Strângerea mâinii este un gest important pentru realizarea comunicării. O strângere de mână promptă, fermă, încrezătoare şi prietenească stabileşte o relaţie pozitivă la începutul unei întâlniri şi vă oferă ocazia să vă afirmaţi pe poziţie.

  • Când strângeţi mâna, folosiţi toată palma. Stabiliţi un contact vizual; fără acesta, o strângere de mână este pe jumătate eficientă.
  • Femeile trebuie să-şi strângă mâinile la fel ca bărbaţii. Nu începeţi niciodată o întâlnire importantă fără o strângere de mână. Dacă nu procedaţi astfel, vă faceţi un deserviciu.
  • Unii bărbaţi cred că nu este politicos să dea mâna cu o femeie. O femeie de afaceri înţeleaptă va destinde atmosfera dacă va da mâna fără întârziere.

7.5. Marketingul, succesul şi puterea

În economia de piaţă se constată faptul că cei care deţin informaţia deţin şi puterea. Adevărata putere areca suport informaţia. Într-un mediu concurenţial necesitatea (şi setea de informaţie) este tot mai evidentă. Calitatea deciziilor de marketing personal depinde de calitatea informaţiilor care determină aceste decizii.

Nu există om care să dorească mai puţină putere, toţi vor mai multă. Puterea exercită o seducţie fără limite. În lumea de astăzi, însă, setea de putere nu face impresie bună şi este riscant să-ţi dezvălui planurile de a cuceri o poziţie de forţă. Ca urmare, trebuie să fii abil şi simpatic.

Însuşirea temeinică a regulilor de bază ale marketingului personal te pot ajuta să obţii succes şi putere.

Cea mai importantă dintre deprinderile pe care trebuie să le dobândeşti, aceea care constituie elementul fundamental al puterii, este capacitatea de a-ţi controla trăirile emoţionale. Emoţia întunecă raţiunea şi te împiedică să vezi limpede, astfel că devii incapabil să-ţi pregăteşti paşii următori.

Dintre stările emoţionale, cea mai distructivă este mânia deoarece ea deformează cel mai grav percepţia datelor reale. Dacă ai de gând să-ţi distrugi un rival care te-a lovit, este cu mult mai bine să-l adormi cu gesturi de falsă prietenie decât să-ţi manifeşti furia.

Este indicat să te distanţezi mental de momentul prezent şi să-l analizezi cu obiectivitate, plasându-l atât în perspectiva trecutului, cât şi în cea a viitorului. Trebuie să fii mereu „cu ochii în patru”. Nimic să nu te ia prin surprindere, săfii deja pregătit să faci faţă oricărei probleme înainte chiar ca ea să se ivească,anticipând fiecare mişcare posibilă a concurentului / adversarului.

Puterea presupune existenţa talentului de a jongla cu aparenţele. În acest scop, va trebui să  te deprinzi să porţi o sumedenie de măşti şi să ai la îndemână o tolbă plină cu tot felul de şmecherii. Jongleria cu aparenţele şi stăpânirea artelor înşelătoriei constituie elemente cheie în cucerirea puterii.

Răbdarea te va împiedica să comiţi greşeli prosteşti. Tot ceea ce vrei să se întâmple se va întâmpla dacă ştii să aştepţi şi să pregăteşti totul din vreme. Trebuie să calculezi mereu cu câţiva paşi mai departe, în viitor. Pe de altă parte, nerăbdarea te face să pari slab.

Puterea este un joc, iar într-un joc nu îţi judeci adversarii după intenţiile, ci după efectul acţiunilor lor. Urmăreşte mişcările adversarului cu tot calmul de care eşti în stare.

Jumătate din arta dobândirii puterii constă în a şti ce să nu faci şi în ce direcţii să nu te îndrepţi. Poate că îţi vei atinge scopul, chiar un scop deosebit de important, însă cu ce preţ? În fond, viaţa e scurtă, ocaziile favorabile puţine, iar energia d ecare dispui limitată. În acest sens, timpul constituie un element la fel de însemnat ca şi celelalte care trebuie luate în calcul. Prin urmare, ai grijă să nu iroseşti acest dar inestimabil şi nici liniştea ta interioară amestecându-te în trebuirile altora.

Un bun marketer este şi un bun psiholog. Este indicat să înveţi să identifici motivaţia din spatele reacţiilor şi faptelor – să vezi dincolo de „perdeaua de fum” a justificărilor şi aparenţelor.

Să nu ai încredere totală în nimeni, studiază pe toată lumea, inclusiv prietenii şi persoanel care îţi sunt dragi.

Plănieşte-ţi bine fiecaremişcare şi execut-o în maniera cea mai puţi bătătoare la ochi.

Robert Greene şi Joost Elffers în lucrarea „The 48 Laws of Power” au identificat existenţa unei esenţe a puterii, a anumitor constante careguvernează atât ascensiunile, cât şi declinurile. Aceste 48 de legi atemporale şi imuabile sunt următoarele:

1. Niciodată să nu-ţi pui în umbră superiorul

Ai întotdeauna grijă să-i faci pe cei mai presus de tine să ţi se simtă superiori. În dorinţa de a le fi pe plac sau de a-i impresiona, nu depăşi măsura etalându-ţi talentele – rişti să pierzi tocmai aprecierea pe care ţineai s-o câştigi. Fă astfel ca superiorii tăi să pară mai valoroşi decât sunt şi vei ajunge pe culmele puterii. Dacă ai mai multe idei şi eşti mai creativ decât superiorul, manevrează astfel încât lumea să creadă că iniţiativele îi parţin lui. Explică tuturor că sfaturile şi părerile tale sunt un simplu ecou al celor exprimate de el.

Să nu-ţi imaginezi cumva că dacă superiorul te agreează, îţi poţi permite să faci ce vrei. Nu lua niciodată o victorie drept definitivă şi nu lăsa mărirea acordată de alţii să şi se urce la cap.

2. Nu te încrede prea mult în prieteni, învaţă să te foloseşti de duşmani

Fii precaut cu prietenii – te vor trăda cu atât mai repede cu cât le vei trezi mai multă invidie. Angajează pe un fost duşman şi îţi va fi mai loial ca un prieten, pentru că are tot interesul să-ţi dovedească loialitatea sa. Ori de câte ori este posibil, îngroapă securea războiului şi atrage-ţi de partea ta duşmanul.

Într-un discurs rostit în plin Război Civil, Abraham Lincoln i-a numit pe sudişti „semeni de-ai noştri aflaţi în greşeală”. O doamnă mai în vârstă i-a reproşat preşedintelui formularea aleasă, spunându-i că ar fi fost cazul să-i numească „duşmani ireconciliabili, care trebuie nimiciţi”, la care Lincoln i-a răspuns: „Dar bine, stimată doamnă, oare nu îmi nimicesc duşmanii atunci când mi-i fac prieteni?”

După cum spunea Lincoln, duşmanul este anihilat atunci când ţi-l faci prieten. În 1971, în timpul războiului din Vietnam, Henry Kuâissinger a constituit ţinta unei tentative de răpire, plan urzit, între alţii de doi faimoşi fraţi Berrigan, preoţi şi activişti pacifişti, laolaltă cu alţi patru preoţi catolici şi patru călugăriţe. Fără să informeze Serviciul Secret sau Departamentul de Justiţie ale Statelor Unite, Kissinger a decis să-i invite într-o sâmbătă dimineaţa pe trei dintre aceşti oameni bănuiţi de conspiraţie. Le-a explicat că doirea ca majoritatea soldaţilor americani să se întoarcă acasă până la jumătatea anului 1972. I-a cucerit cu totul şi defintiv. Kissinger îşi făcuse o constantă a strategiei sale tehnica de a atrage şi a lucracu acele persoane carese aflau în dezacord cu el.

Dacă nu avem duşmani care să ne menţină trează vigilenţa, tindem să lenevim. Un adversar gata de luptă ne ţine ”în priză”, atenţi, pregătiţi. Uneori este preferabil să ne foosim de duşmani ca duşmani, fără a-i transforma în prieteni sau aliaţi.

Mao Tse-tung considera conflictul ca pe un concept cheie în teoria sa despre putere. În 1937, japonezii au invadat China, întrerupând războiul civil dintre comuniştii moişti şi adversarii lor naţionaliştii. Deteamă că japonezii i-ar spulbera cu totul, unii lideri comunişti au susţinut ideea încetării conflictului cu naţionaliştii, pentru ca aceştia să lupte cu japonezii, timp în care maoiştii ar avea răgaz să se regrupeze şi să se pregătească. Mao nu a fost de acord: Japonia nu era în stare să ocupe o ţară atât de întinsă cum este China sau, dacă o ocupa, nu avea capacitatea de a-şi menţine poziţiile. Până la plecarea lor, forţele comuniste ar fi „ruginit” şi eficacitatea lor combativă ar fi fost grav afectată de o inactivitate prelungită pe parcursul mai multor ani, astfel că, ulterior, nu le-ar fi făcut faţă naţionaliştilor. Lupta cu un inamic atât de puternic ca trupele invadatoare constituia antrenamentul cel mai bun cu putinţă pentrru armata de strânsură a comuniştilor. Planul lui Mao a prevalat şi a funcţionat. Până la retragerea japonezilor, comuniştii câştigaseră experienţa necesară pentru a-i înfrânge pe adversarii lor, naţionaliştii.

După mulţi ani, când un reprezentant al Japoniei a încercat să-i ceară scuze pentru invadarea ţării sale, Mao l-aîntrerupt: „Oare nu ar fi cazul ca, de fapt, să vă mulţumesc?” Fără un duşman puternic, a explicat el, nici un om (şi nici un grup) nu ajunge să devină puternic la rândul său.

Strategia conflictului permanent cuprinde mai multe elemente cheie:

-       asigură-te că ai şanse reale de victorie pe termen lung. Nu te angaja niciodată într-o luptă pe care nu eşti sigur că o poţi câştiga.

-       dacă nu ai duşmani,trebuie uneori  să ţi-i creezi, eventual transformându-ţi în adversar pe un ul dintre prieteni;

-       foloseşte-te de duşmani ca să-ţi precizezi şi mai bine propria ta doctrină în faţa opiniei publice, prezentând-o chiar cape o luptă a binelui împotriva răului

Adeseori nu-ţi cunoşti prietenii atât de bine pe cât crezi.

Nu amesteca prietenia cu relaţiile bazate pe competenţă şi performanţă pe care trebuie să le cultivi la serviciu.

3. Ascunde-ţi intenţiile. Ţine oamenii în stare de incertitudine, evitând să le împărtăşeşti vreodată intenţiile şi scopurile tale. Dacă nu ştiu nimic despre ce ai de gând să faci, nu vor putea să se pregătească să riposteze.

4. Spune întotdeauna mai puţin decât este necesar. Atunci când încerci să impresionezi oamenii prin cuvinte, cu cât spui mai mult, cu atât pari mai neînsemnat şi mai puţin stăpân pe situaţie. Chiar atunci când emiţi banalităţi, ele vor avea un aer de originalitate dacă rămân vagi, ambigue. Oamenii puternici fac impresie şi intimidează evitând să dea explicaţii. Cu cât vorbeşti mai mult, cu atât rişti să-ţi scape prostii mai mari.

5. Reputaţia contează enorm – apără-ţi-o din toate puterile. Numai pe reputaţie se poate întemeia capacitatea de a intimida şi de a obţine victoria; dacă îţi pierzi reputaţia, devii vulnerabil şi vei fi atacat din toate direcţiile. Păstrează-ţi o reputaţie ireproşabilă.

6. Ieşi în evidenţă cu orice preţ. Oamenii judecă totul numai după aparenţe – ceea ce nu se vede nici nu există. Fă-te remarcat, atrage asupra ta, ca un magnet, atenţia tuturor, creându-ţi o imagine mai mare, mai luminos colorată şi mai aureolată de mister decât imaginea amorfă, timidă şi stupidă a masei.

7. Pune-i pe alţii să muncească în locul tău, dar atribuie-ţi toate meritele. Foloseşte-te de înţelepciunea, de cunoaşterea şi de alergătura altora în vederea atingerii scopurilor tale. Nu numai că astfel îţi vei economisi timpul şi energia, dar îţi vei crea şi o aureolă ca de zeu în privinţa eficienţei. Nu fă niciodată tu însuţi ceea ce poţi pune pe altul alţii să facă în locul tău.

8. Fă oamenii să vină la tine – la nevoie, foloseşte o momeală. Esenţa puterii constă în capacitatea de a-ţi păstra atu-ul iniţiativei, adică de a-ţi determina adversarul să reacţioneze şa acţiunea ta şi să rămână în defensivă.  Când obligi pe cineva să acţioneze, tu eşti cel care stăpâneşte situaţia. Este întotdeauna mai bine să-ţi determini duşmanul să vină la tine, ocazie cu care îşi abandonează propriile planuri, îşi cheltuieşte energia şi este obligat să acţioneze pe teritoriul tău. Ademeneşte-l cu momeli irezistibile – şi apoi treci la atac. Cărţile cele mai bune se află în mâna ta.

A avea putere înseamnă a avea control. Trebuie să înveţi să-ţi stăpâneşti emoţiile – nu te lăsa niciodată influenţat de furie. Exploatează tendinţa firească a oamenilor de a reacţiona prin furie atunci când sunt puşi cu spatele la zid şi când se văd atraşi în capcană.

9. Adjudecă-ţi victoria prin fapte, niciodată prin vorbe. Orice triumf de moment pe care crezi că l-ai obţinut prin dispute verbale este, în realitate, o victorie à la Pyrrhus: resentimentele stârnite sunt mai puternice şi durează mai mult decât orice schimbare temporară de opinie. O dovadă mai clară de forţă este să-ţi raliezi punctul de vedere al celorlalţi prin acţiunile tale, fără să rosteşti nici un cuvânt. Nu explica: demonstrează!

10. Pericol de contaminare: evită-i pe cei nefericiţi şi ghinionişti. Se poate muri şi din suferinţa altcuiva – stările emoţionale sunt la fel de contagioase ca şi bolile. Uneori cei nefericiţi atrag nefericirea; nu numai atât: ţi-o pot transmite şi ţie. Înconjoară-te de oameni fericiţi şi norocoşi.

11. Fă-te indispensabil. Ca să-ţi păstrezi independenţa, trebuie să fii util şi acceptat. Cu cât eşti considerat mai necesar, cu atât vei fi mai liber. Fă-te indispensabil oamenilor, fă-i să creadă că fericirea şi prosperitatea lor depinde de tine şi dă-le asigurări ca nu au se teme de nimic încredinţându-ţi-le. Nu-i învăţa prea multe, astfel încât să nu se poată descurca fără tine.

12. Când ceri ajutorul cuiva, fă apel la interesul, niciodată la bunăvoinţa sau la recunoştinţa persoanei solicitate. Dacă trebuie să soliciţi ajutorul unui aliat, nu te osteni să-ai aduci aminte de sprijinul pe care i l-ai acordat în trecut sau de faptele tale bune – va găsi întotdeauna o modalitate de a te refuza. În loc de aceasta, fă-l să înţeleagă că un anumit aspect din cererea ta ori din alianţa voastră îi va servi propriului său interes şi ai grijă să-i prezinţi cu insistenţă profitul, exagerându-i dimensiunile. Va reacţiona cu entuziasm doar la gândul câştigului personal.

13. Nu da niciodată impresia că ai fi perfect. Este întotdeauna periculos să te arăţi superior semenilor tăi, dar  cel mai periculos este să le dai impresia că eşti fără pată şi fără slăbiciuni. Invidia dă naştere la duşmănii secrete, dar durabile… Este o tactică inteligentă să scoţi la iveală, din când în când,  şi câte un defect, să-ţi recunoşti şi câte un viciu lipsit de gravitate, ca să previi acumularea de invidie. Numai zeilor şi răposaţilor li se iartă perfecţiunea.

14. Nu îţi depăşi obiectivul propus – după ce ai obţinut victoria, învaţă să te opreşti la timp. În beţia gloriei, aroganţa şi supraestimarea  propriei tale forţe te pot împinge să mergi mai departe decât ţi-ai planificat, făcându-ţi astfel mai mulţi duşmani decât ai capacitatea de a învinge. Nu lăsa succesul să ţi se urce la cap.

15. Rămâi fluid asemeni apei. Definindu-ţi personalitatea şi dezvăluindu-ţi planurile, devii vulnerabil. În loc de a-ţi preciza poziţia, fii flexibil şi insesizabil. Acceptă faptul că nimic pe lume nu rămâne bătut în cuie. Cea mai bună apărare de a te apăra este să fii fluid şi lipsit de formă asemeni apei. Nu paria niciodată pe stabilitatea şi durabilitatea situaţiei prezente. Totul este supus schimbării.

 

7.6. Programarea gândirii de învingător, perseverenţa şi succesul

Orice lucru pe care-l poţi face sau crezi că-l poţi face, începe-l. Căci îndrăzneala are în ea putere, geniu şi magie. Fiţi inovatori. Fiţi altfel. Fiţi inspiraţi. (Peter Fisk)

Programarea mentală

În ADN-ul nostru este păstrată o cantitate uriaşă de programe care ne-au permis supravieţuirea, înfruntând cu succes în cursul istoriei tot felul de sfidări şi ameninţări. De multe dintre aceste programe nu suntem deloc conştienţi, iar în societatea contemporană multe dintre ele nu vor fi folosite niciodată, dar la nevoie – şi poate spre surprinderea noastră – unele vor fi “activate” când situaţia (nevoia de supravieţuire) o va cere.Este vorba de aşa-zisa “tacit knowledge” sau cunoaştere ascunsă. Este un patrimoniu de cunoştinţe imens, gata să ne vină in ajutor, şi care formează partea fundamentală a oricărei cunoaşteri de nivel superior. De fapt, orice nouă “tehnică”, în orice domeniu, nu poate fi formată decât de programe de nivel inferior sau elementar, şi este extrem de interesant că această cunoaştere elementară nu poate fi “predată”, ci numai “activată”: se poate într-adevăr explica cuiva cum să meargă cu bicicleta? Are vreun sens să citeşti cărţi despre mersul pe bicicletă, să studiezi istoria respectivă, să te uiţi la materiale video? Ne vor învăţa toate astea cum să mergem pe bicicletă? Nu, evident. Iar când, în fine, vom urca pe bicicletă, nimeni nu ne poate “învăţa” cum să stăm în echilibru: pur şi simplu, la un moment dat trupul va simţi un “aha” care îi spune că “asta este” şi care îi va semnaliza care dintre aceste programe păstrate în tacit knowlege vor trebui să fie activate pentru a îndeplini scopul respectiv.

Din păcate, o mare parte dintre programele care formează cunoaşterea tacită sunt blocate din cauza educaţiei, din cauza fricii, din cauza credinţelor limitative. Uneori chiar am impresia că educaţia formală are ca sigur scop să ascundă potenţialităţile noastre înnăscute, în loc să le folosească. Nu mă credeţi? Aruncaţi în apă un copil de câteva luni şi el va şti perfect să plutească, să ţină gura închisă sub apă şi să scoată capul pentru a respira. Cine l-a învăţat? Şi cum se explică faptul că aceluiaşi copil, după nişte ani, îi e poate frică de apă şi “nu ştie să inoate”?

Şi ce să spunem despre un copil care învaţă să meargă? E frustrat pentru că la început cade? Se dă bătut? Se deprimă? Renunţă? Nu: cade, se ridică, mai cade, iar se ridică, până reuşeşte. Adică are toate resursele psihologice ale unui învingător, în stare să înfrunte cu succes şi entuziasm o sarcină extrem de complexă. De ce acelaşi copil devine un adult deprimat şi frustrat, care se dă bătut în faţa dificultăţilor?

Şi ce să zicem de sensibilitatea socială a unui copil de şase ani, care ştie perfect cum să-şi manipuleze părinţii, care este cel mai bun vânzător din lume… şi care – odată adult – devine un prost care nu se descurcă în situaţiile cele mai elementare? Vă puteţi imagina câte informaţii şi modele umane trecute (arhaice) se pot ascunde în cei 100 de miliarde de neuroni ai unui copil? Nici ce mai puternică reţea de calculatoare din lume nu poate concura cu un sigur creier omenesc.

Câte alte proceduri există înăuntrul nostru care aşteaptă numai să fie activate? Câte dintre aceste programe fantastice sunt blocate din cauza fricii, lipsei de încredere, educaţiei greşite? Cum să accesăm acest imens patrimoniu de cunoştinţe pe care nici nu simţim că îl avem la dispoziţie? Chiar avem deja înăuntrul nostru toate resursele şi toate cunoştinţele de care avem nevoie – după cum ne spune evidenţa biologică, după cum susţineau Socrate şi Platon şi după cum afirmă descoperirile de ultimă oră ale unor traineri?

Sugestiile negative aplicate copilului pătrund direct în creierul emoţional şi-l programează pentru eşecuri, suferinţe psihice sau tulburări comportamentale. Efectele negative sunt cu atât mai mari, cu cât persoana care sugestioneazăeste mai importantă şi mai credibilă pentru copil. Părinţii care le spun copiilor „Eşti un fricos”,  „eşti prost” programează creierul emoţional al acestora către ratare şi suferinţe. Calitatea informaţiilor, imaginilor, sugestiilor şi regulilor cu care alimentăm creierul ne asigură sănătatea şi eficienţa acestuia ori, dimpotrivă, ne produc boli şi alte efecte negative.

Am fost programaţi la mediocritate încă de pe băncile şcolii. Iată două poveşti relevante în acest sens provenite de la Zig Ziglar. În prima se spune că dacă pui nişte purici într-un container, ei vor sări imediat afară. Dar dacă acoperi containerul pentru o scurtă perioadă de timp, ei vor sări ca nebunii la început, ca foarte curând să renunţe să-şi caute libertatea. Când capacul este înlăturat, ei vor rămâne în container şi nu vor mai încerca niciodată să-l părăsească. Ei ajung să fie programaţi de restricţiile trecutului, să accepte că aceste restricţii vor continua să existe şi în viitor.

Elefantul are un creier mai mare şi este mult mai inteligent decât un purice. Şi totuşi, circurile dresau puii de elefanţi legându-i de un stâlp fixat bine în pământ. Elefantul învaţă foarte repede că atunci când simte funia în jurul gâtului şi o zmucitură, nu poate merge mai departe. După ce devine adult, el poate fi legat de un mic ţăruş pe care l-ar putea smulge cu uşurinţă din pământ, dar el nici măcar nu încearcă să o facă, pentru că a fost programat să creadă că dacă funia este în jurul gâtului şi simte o mică zmucitură, trebuie să se oprească.

În trecut, la fel ca şi puricii sau elefanţii, noi am fost programaţi de părinţi, profesori, cunoscuţi … să credem că suntem nişte copii obişnuiţi, normali. Acum, deşi programarea noastră a fost total neinteţionată din partea celor care ne-au programat, ea a avut o putere devastatoare. Toţi avem vise. Mulţi renunţă la ele, pentru că sunt programaţi să creadă că nu au ceea ce le trebuie ca să-şi realizeze visele iniţiale.

Aşa că, reprogramează-ţi creierul fără să-ţi fie frică de eşec. Conştientă sau subconştientă, teama de eşec îţi scurtcircuitează capacitatea de a-ţi realiza visele în orice domeniu al vieţii. Aceasta este un laţ foarte puternic şi greu de tăiat. Acum… există o teamă bună, foarte sănătoasă, folositoare, care vă poate salva viaţa care te învaţă să nu sari de pe ceva foarte înalt, să nu stai prea mult în apă… Dar partea nasoală e cu teama aia rea, foarte distructivă, paralizantă din punct de vedere emoţional sau chiar mortală. Ea te determină să te concentrezi asupra unor lucruri de care nu ar trebui să-ţi fie teamă şi totuşi îţi este. Distinge teama bună de cea rea şi apoi elimin-o pe cea de-a doua. În caz de eşec, foloseşte-l ca pe o trambulină pentru succesul viitor, în loc să-l foloseşti ca o scuză pentru acceptarea mediocrităţii.

Autosugestia este utilă în scopul autopragramării mentale către succese posibile şi pentru crearea unui destin pozitiv, vindecarea de diverse boli, dezintegrarea unor defecte de personalitate care stau în calea succeselor şi fericirii noastre, dezvoltarea unor calităţi de personalitate psihice şi fizice, utile sau numai dorite de noi (slăbitul fizic, de exemplu), autoprogramarea mentală pentru conservarea tinereţii, întinerire şi prelungirea vârstei active peste o sută de ani, ştergerea din creier a unor amintiri dureroase ori neplăcute, obţinerea unei permanente stări de calm, bună dispoziţie şi fericire.

Autosugestionarea produce efectele dorite numai dacă îndepliniţi următoarele condiţii:

  • Trebuie să credeţi cu putere că autosugestiile produc efectele pozitive scontate, înscrise în formule şi nu vă afectează psihic sau fizic. Lipsa de credinţă nu permite formulei autosugestive să pătrundă în subconştient.
  • Scopul de atins prin autosugestionare (dorinţa dvs.) trebuie să fie posibil Din toate punctele de vedere (temporal, obiectiv, moral)
  • Dorinţa de realizare pe care vrem s-o transformăm în autosugestie trebuie să fie clară şi exprimată într-o propoziţie sau frază cât mai simplă.

Se spune că Lawrence Ellison, preşedintele Oracle ar fi ţinut următorul discurs studenţilor care au terminat facultatea Yale:

“Dacă mă uit la voi nu văd nici un viitor fericit, nu văd nici un director proeminent. Acuma sigur sunteţi bulversaţi. Asta e normal. Totuşi, vă puteţi întreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am terminat facultatea ca să vă judec pe voi, studenţii celei mai renumite facultăţi? Staţi să vă explic. Deoarece eu, Lawrence Ellison, unul din cei mai bogaţi om al planetei, am căzut la facultate şi voi nu. Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei a căzut la facultate şi voi nu. Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a căzut la facultate şi voi nu. Şi deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a căzut şi el de la facultate şi voi nu. Şi domnul respectiv este în ascensiune.

Acuma sunteţi foarte bulversaţi. Şi asta este foarte normal. Daţi-mi voie să vă incurajez, n-aţi terminat degeaba facultatea şi n-aţi făcut degeaba rost de o diplomă. N-aţi pierdut 5 ani degeaba, aţi învăţat să munciţi pentru bani puţini, să vă faceţi cunoştinţe şi să faceţi cunoştinţă (mai deaproape) cu cuvântul terapie. Toate acestea sunt foarte utile. O să aibă lumea nevoie şi de salahori ca voi.

O să aveţi nevoie de cunoştinţe, de programare la terapie la un psiholog. Fiindcă voi n-aţi căzut la facultate n-o să fiţi niciodată printre primii 10 cei mai bogaţi oameni de pe pământ. Şi va trebui să vă împăcaţi cu un salariu patetic de 200.000 dolari pe an, unde salariul îl veţi primi de la un fost coleg de facultate care a căzut la examene şi a fost dat afară. Acuma, probabil vă gândiţi dacă mai e vreo speranţă pentru voi? Nici o şansă. Voi sunteţi deja pierduţi. Deja aveti creierul distrus în proporţie foarte mare, irecuperabilă. Acum mă adresez celor care încă nu au terminat facultatea: Lăsaţi baltă facultatea, faceţi-vă bagajele şi plecaţi! Nu reveniţi! Îndepliniţi-vă visurile! Fiindcă sigur vă spun că dacă vi se distruge creierul veţi dispărea mai repede de pe scena afacerilor, decât dispar eu acuma de pe această scenă datorită agenţilor de pază….”

Intri în sistemul educativ la grădiniţă şi ieşi în majoritatea cazurilor când termini facultatea sau masterul. Teoretic când termini ar trebui să ieşi pregătit pentru lupta cu viaţa, cu un bagaj de cunoştinţe care să te ajute să faci faţă situaţiilor cu care te vei întâlni. Practic ieşi îndobitocit, un sclav gata să se angajeze, lipsit de visuri, o rotiţă într-un sistem mai mare. Şi asta pentru că la şcoală nu înveţi lucruri elementare care ţin de supravieţuirea în jungla urbană, în sistemul economic, în relaţiile cu oamenii:

1. Nu înveţi cum funcţionează banii. Cum sunt făcuţi banii, cum se înmulţesc, cum se câştigă, cum se pierd. Sistemul te învaţă doar că e bine să ai o diplomă şi aspiraţii spre un job care să te pregătească să avansezi în carieră. Nu vei înţelege de ce lună de lună trăieşti cu salariul pentru care te zbaţi şi avansarea în cariera se face după cu totul alte criterii decât ai crezut tu. Faci credite peste credite ca să îţi iei ce ai văzut la televizor şi viaţa ta se împarte între pat, job, bancă.

2. Nu înveţi să-ţi construieşti relaţii.

3. Nu înveţi în ce oameni să ai încredere.

3. Nu înveţi de unde să te informezi când ai nevoie.

5. Nu înveţi cum să te vinzi. Dacă nu ştii să te vinzi pe tine, renuntţă la orice incercare să mai vinzi altceva.

6. Nu înveţi să fii proactiv . Din păcate şcoala te educă să fii pasiv la ce se întamplă. E bine să stai în mulţime şi să te conformezi. Cu cat grupul e mai mare, rezistenta e mai mica. Presiunea grupului de obicei striveste spiritele recalcitrante. Acest fel de comportament este dezvoltat încă de la gradiniţă. Felul în care eşti crescut să răspunzi la comandă, să reciţi poezii în cor cu toata clasa, să fii pus la punct imediat ce ai greşit nu face altceva decât să încurajeze pasivitatea.

7. Nu înveţi că eşecurile sunt bune. Dacă n-ar fi existat, eşecurile ar fi trebuit inventate. Eşti educat de mic să îţi limitezi creativitatea şi imaginaţia la cerinţele din “programa şcolară”. Când pici examenul ţi se pare că e o mare grozăvie. Ai fost educat să crezi că e un eşec. Revino-ţi. E doar un  examen. Nu moare nimeni. Şi oricum nu-i pasă nimănui că ai picat un examen aşa că lasă văicărelile şi treci la lucruri serioase. Sunt oameni care mor de foame, alţii sunt bolnavi şi internaţi prin spitale sau se confruntă zilnic cu datorii uriaşe şi nu se plâng atât.

Marile realizări au venit întotdeauna după eşecuri. Multe. Cineva a învăţat să rişte (nu la şcoală) şi a încercat ceva nou. Şi-a imaginat ceva ce alţii nu îndrăzneau să gândească şi a riscat să parieze tot pe cartea aia.

8. Nu înveţi cum funcţionează corpul tău şi cum trebuie să-l hrăneşti. Trăim în vremurile in care vad ca oamenii isi cauta diagnosticele pe net. Dacă ajungem la alimentaţie, e prăpăd. Societatea de consum şi oamenii din publicitate au intoxicat toate mediile cu produse comestibile şi mai puţin comestibile. Conform ultimelor informaţii, 70% din populaţia SUA e obeză.

Toţi ar trebui să gândim pragmatic şi perfect raţional, evitând păguboasa gândire emoţională. Conform regulii de gândire pragmatică, trebuie să gândim şi să abordăm numai activităţi care ne aduc un folos material, moral sau sentimental ori, cel puţin, nu ne produc pagube. Nu cheltuiţi niciodată energie psiho-fizică, timp şi bani pentru activităţi nerentabile, inutile sau nocive (păguboase)! Dacă veţi respecta mereu această regulă de gândire şi acţiune, veţi câştiga mereu în viaţă.

Există două condiţii pe care le consider absolut esenţiale pentru atingerea obiectivelor:

Vizualizează cu realism şi acţionează cu perseverenţă.

Vizualizarea continuă a rezultatului dorit este necesară pentru că te ajută să îţi păstrezi receptivitatea. Când îţi imaginezi în mod continuu rezultatul final dorit, mintea ta se „antrenează” pentru succes.

Vizualizarea poate fi ajutată de stimuli externi. De exemplu, dacă vrei să îţi cumperi o maşină nouă, poate fi util să citeşti cataloage auto, să cauţi informaţii pe interrnet, să lipeşti pe pereţi imagini cu modelul de maşină dorit sau să faci un drive-test.

Ce obţii cu asta ? Mintea ta devine mai atentă la stimulii externi care pot reprezenta resurse utile atingerii scopului. Louis Pasteur spunea: „Şansa favorizează mintea pregătită să o primească”.

Când ai mintea pregătită, observi mai uşor lucruri relevante, pe care altfel le-ai fi trecut cu vederea. Revenind la exemplul cu achiziţionarea unei maşini, atunci când te-ai decis asupra unui anumit model şi a culorii respective, începi să observi în trafic mult mai multe maşini de tipul celei pe care ţi-o doreşti, decât înainte să fi luat decizia. Informaţii relevante pentru atingerea obiectivului tău îţi sunt astfel „puse la dispoziţie” prin mecanismul atenţiei focalizate.

Încă un lucru: atunci când vizualizezi rezultatul dorit, fă-o cu realism. Dacă vrei LOGAN nu îţi imagina că nu există nici un zgomot în habitaclu sau că ai suspensii de Rolls Royce. În schimb, imaginează-ţi cu detalii cât mai realiste cum va fi experienţa ta ca posesor de LOGAN. Dacă te-ai decis pentru BMW, şi e fezabil pentru tine să îţi fixezi un astfel de obiectiv, concentrează-te cu realism asupra experienţei tale de posesor de BMW.

Stima de sine

Stima de sine (sau autorespectul) reprezintă aprecierea personală pe care o simţi faţă de tine însuţi, în funcţie de cât de bine îţi conştientizezi calităţile reale, dar şi în funcţie de cât de bine ştii să-ţi  respecţi standardele; prin urmare, ea va creşte sau se va menţine la cote normale de fiecare dată când vom reuşi să respectăm aceste standarde şi va scădea în cazul în care standardele nu vor fi respectate.

Stima de sine este în strânsă legătură cu trei componente:

Iubirea de sine este un element foarte important, căci a ne iubi pe noi înşine înseamnă a ne accepta aşa cum suntem, cu calităţi, dar şi cu defecte; înseamnă a nu ne respinge atunci când am făcut o greşeală, a ne simţi bine cu noi înşine, a ne respecta, a nu recurge la gesturi disperate în momentele în care ne dezamăgim pe noi înşine şi a avea puterea de a ne reveni de fiecare dată când suferim un eşec.

Concepţia despre sine este ceea ce ştim sau credem despre noi că suntem. Acest element este în strânsă legătură cu subiectivitatea fiecăruia, căci nu presupune un inventar real al trăsăturilor noastre de caracter, ci convingerea despre noi înşine că deţinem sau nu anumite calităţi şi defecte.

Încrederea în sine imprimă influenţe asupra acţiunilor noastre. Cu cât eşti mai încrezător în tine însuţi, cu atât consideri mai mult că eşti capabil să acţionezi într-un mod adecvat în situaţiile importante. O persoană cu o doză scăzută de încredere în sine este mult mai uşor de identificat decât una care nu se iubeşte pe sine sau una care are o concepţie greşită despre sine; de obicei, acesteia îi este dificil să se adapteze în situaţii noi, nu reacţionează aşa cum ar trebui în situaţiile în care la mijloc există o miză sau este copleşită de sarcinile ce i se atribuie.

Un om care are încredere în sine are o altă atitudine decât o persoană căreia îi lipseşte respectul de sine. Nimeni nu este perfect, fireşte, însă aceasta nu înseamnă că minusurile trebuie să ne doboare. Oricine se priveşte cu obiectivitate va reuşi întotdeauna să identifice aspectele la care excelează şi ce nu merge foarte bine.

De departe, cea mai enervantă şi cea mai frustrantă componentă, atât pentru propria persoană, cât şi pentru cei cu care aceasta intră în contact, este lipsa încrederii în sine. Pentru că, dacă nu ai încredere în tine, este evident că singura concepţie pe care o ai despre tine este că nu eşti capabil să faci anumite lucruri, iar de aici la pierderea iubirii pentru tine însuţi este doar un pas mic şi sigur.

Paradoxul şi situaţia frustrantă apare în momentul în care persoane despre care toţi cei din jur cred că sunt capabile să se descurce în situaţii importante, persoane în care ceilalţi nu au nicio problemă, iniţial, să-şi pună toată baza se dovedesc a fi acelea care nu-şi cunosc propriile calităţi şi se îndoiesc de priceperea şi puterea de a duce până la capăt sarcinile pe care ceilalţi nu au ezitat să i le atribuie.

Lipsa încrederii în sine distruge imaginea personală şi în faţa celor cu care intri în contact pentru că întotdeauna va influenţa modul în care reacţionezi în relaţia ei.

Încrederea scăzută în propriile capacităţi determină teama de eşec, precum şi teama de a nu te ridica la nivelul aşteptărilor celor cu care intri în contact, mai ales dacă aceştia sunt persoane cu o anumită autoritate în domeniul în care „funcţionezi” şi tu. Lipsa de încredere în capacităţile proprii de creaţie şi îmbogăţire constituie o frână din creier pe care trebuie s-o distrugeţi.

Un alt element paradoxal este că, în multe situaţii, persoanele ce manifestă o încredere scăzută în ele însele sunt, pe de altă parte, conştiente de potenţialul lor ridicat, dar frica de a nu suferi un eşec este mult mai puternică.

Cel mai mare duşman al tău nu este mediul înconjurător, nu este şeful cel tiranic, nu sunt clienţii cei capricioşi, nu sunt prietenii invidioşi; nu este nici măcar funcţionara de la ghişeu sau amantul nevestei. Tu însuţi poţi fi cel mai mare duşman al tău, după cum tu însuţi poţi fi cel mai bun prieten al tău.

Nu ai suficientă stimă de sine, nu vei realiza succesul dorit. Sau, dacă îl vei realiza, o vei face cu un imens consum de energie.

Stima de sine se referă la ce crezi şi simţi tu despre tine acum şi ce vrei să crezi, realizezi şi simţi tu despre tine în viitor.

Vrei să ai succes? Ia în calcul două lucruri:

  • Clarifică-ţi idealurile – fă-ţi o imagine mentală foarte clară şi detaliată a ceea ce îţi doreşti în viitor (vezi filmul The Secret, dar nu te limita la asta…)
  • Dă-te din calea realizării acestui ideal!

Poţi dezvolta stima de sine prin atitudine şi disciplină! Atitudinea pozitivă poate fi întărită prin gândire pozitivă, iar disciplina prin acţiune hotărâtă !

Întăreşte-ţi atitudinea scoţându-ţi din vocabular cuvintele murdare – cuvintele negativiste de gen “nu pot”, “nu sunt în stare”, “am să încerc da nu cred că voi reuşi….”. Înlocuieşte-le cu cuvinte şi expresii puternice de tipul: “ştiu că pot”, “sunt responsabil”, “voi reuşi”, “aleg să…”

Întăreşte-ţi disciplina: nu lăsa lucrurile neterminate şi fă mereu ceva în direcţia idealului tău. Nu lăsa furculiţe nespălate în chiuvetă dacă tot te-ai apucat să speli farfurii. Dacă te-ai hotărât să îţi cumperi o maşină nu lăsa să treacă nici o zi fără să te informezi în legătură cu scopul tău.

Pentru a-ţi învinge temerile şi neîncrederea în propriile capacităţi, cel mai eficient este ca, pur şi simplu, fără prea multe analize ale personalităţii, ale mentalităţilor celor din jur şi câte şi mai câte feluri de analize, fără prea multe şi profunde SWOT-uri, fără o acumulare până la refuz de păreri… să ACŢIONEZI pur şi simplu.

Şi vei vedea mai apoi ce ţi se poate întâmpla. Poate să fie foarte bine sau, în cel mai rău caz, poţi să te simţi în continuare aşa cum te simţeai şi până acum, ceea ce nu ar fi o noutate.

Formează-ţi gândire de învingător!

Cine e de vină că munceşti pe un salariu de doi lei? Cine e de vină că ajungi seara târziu acasă doar ca să dormi şi să o iei de la capăt a doua zi cu acceaşi privire posacă pe faţă? Cine e de vină că  n-ai prieteni cu care să ieşi cel puţin la o discuţie de 5 minute, dacă nu la o bere sau un meci, sau un film, sau o excursie?Cine e de vină că în weekend nu te sună nimeni ?

Cine e de vină dacă oamenii trec pe lângă tine fără să te bage în seamă?

Dă-ţi două palme, adună-te de pe jos, şterge-te de praf şi gândeşte-te ce vrei. Ce vrei de fapt de la viaţă? Care e rolul tău în miezul zilei la ora 12.00 ? De ce eşti acolo unde eşti? Unde te îndrepţi?

Singurul care e de vină pentru prostiile în care te-ai băgat eşti tu! Nu mai da  vina pe societate, pe guvern, pe părinţi, pe prieteni, pe şefi … Gândeşte-te că dacă nu-ţi convine unde eşti acum … mâine vei fi tot aici dacă faci aceleaşi lucruri.

Începe să schimbi un singur lucru la tine începând de azi. Care e ăla?

În primul rând, trebuie să gândeşti POZITIV. Un studiu Harvard arată că în medie 85% din gândurile noastre duc de obicei într-o direcţie negativă. Conştientizarea acestui fapt şi auto-controlul ar trebui să micşoreze drastic acest procent. Entuziasmul este o armă de Guerrilla Marketing. Şi este contagios. Se transmite oamenilor din jur. Face bine în networking, pentru că oamenii se strâng în mod natural în jurul celor care gândesc pozitiv.

Creierul gândeşte cum îl învăţăm noi, cum îl deprindem să lucreze. Dacă îl lăsăm să lenevească, leneveşte din ce în ce mai mult. Daca îl învăţăm să viseze fără rost, îşi pierde timpul cu reverii. Dacă îl învăţăm să gândească nehotărât, aproape fiecare propoziţie din limbajul interior (limbajul gândirii) va începe cu condiţionalul optativ, ca de exemplu dacă voi reuşi să fac cutare lucru, voi obţine cutare avantaj, dacă voi avea noroc să rezolv cutare problemă etc… Gândirea unui învingător nu foloseşte niciodată condiţionalul optativ, nu foloseşte dacă, ci numai viitorul, ca de exemplu: După ce voi rezolva cutare problema, voi investi banii în afacerea cutare. Până la anul îmi voi construi casa, apoi voi strânge bani pentru un cabinet.

Să gândiţi în termeni foarte precişi şi foarte siguri! Voi face aceasta! Voi obţine cutare lucru! Voi… Astfel, veţi elimina nehotărârea din gândire care va deveni nehotărâre de acţiune. Cum gândiţi, aşa acţionaţi. Dacă gândiţi nehotărât, acţionaţi la fel de nehotărât, încât este normal să eşuaţi în multe din intreprinderile voastre. Controlaţi gândurile şi, când devin şovăielnice, corectaţi-le, faceţi-le ferme!

Gândeşte mereu la viitor! este o sugestie pozitivă care îţi va pătrunde, prin conştiinţă, în inconştient, determinând o modificare de program. Noi învingătorii, privim mereu către viitor, gândim în termeni de viitor, căci am studiat trecutul şi am extras din el toate învăţămintele necesare.

De asemenea, cel care gândeşte la viitor nu-şi consumă inutil energie nervoasă pentru a retrăi şi a judeca trecutul personal, în mod obsesiv, de multe ori şi în mod inutil, căci trecutul nu se întoarce, să-l putem trăi cum am vrea. Dacă e nevoie de reparat, de îndreptat sau modificat din greşelile trecutului, aceasta se poate face numai în viitor. Gândirea cantonată în trecut nu e productivă, căci nu oferă planuri, vise, idealuri, ci fragmente din viaţa trecută, care nu mai pot fi trăite efectiv. Un singur tip de trăiri trecute merită a fi memorate şi rememorate – victoriile. Ele sunt sugestii pozitive care ne sporesc încrederea în forţele proprii(dacă am putut atunci, voi putea din nou), ne întăresc imginea de sine pozitivă, ne mobilizează să obţinem noi victorii, pentru a trăi din nou plăcerea învingătorului. În nici un caz, nu lăsaţi amintiri urâte (neplăcute, dureroase etc.) din trecut să vă invadeze conştiinţa, să vă afecteze gândirea, căci, nu numai că nu sunt folositoare dar vă şi sugestionează negativ!

Învaţăţi creierul să respingă automat sugestiile negative cu privire la persoana şi activitatea dumneavoastră! Mulţi români au obiceiul de a sugestiona negativ persoanele care cred şi gândesc frumos, care fac, care acţionează către viitor. Ne putem apăra de negativism şi de sugestiile negative prin învăţarea (deprinderea) creierului să gândeasca pozitiv, să respingă cu tenacitate, cu încăpăţânare chiar, orice sugestie negativă auzită (cel mai des), văzută, descrisă la mâna a doua (de mass media) ori percepută în alt mod. De exemplu, vă imaginaţi o acţiune cinstită, necesară dumneavoastră şi altora (o afacere, o acţiune culturală etc.). Entuziaşti, expuneţi proiectul dumneavoastră în faţa amicilor, colegilor, rudelor. Întotdeauna, se vor găsi câţiva negativişti (care nu au făcut nimic concret în viaţă, care nu au obţinut nicidată succes), care vă vor combate cu argumente ilogice.

Dacă nu sunteţi tare pe poziţii, dacă nu vă apăraţi convingerile şi visele din toate puterile, veţi fi sugestionat negativ, veţi permite îndoielii şi şovăielii să patrunda în programul vieţii dumneavoastră, să devină frână sau obstacol în calea realizării proiectului (dacă-l rataţi negativiştii vor jubila, căci au “demonstrat” cât de “deştepţi” sunt). Nu vă lăsaţi sugestionaţi negativ!

La fiecare sugestie negativă recepţionată din mediul natural sau social, spuneţi-vă: Ceea ce a spus negativistul cutare este o minciună, căci, în realitate, planul meu este bun, realizabil, de succes. Îl voi îndeplini, apoi îi voi râde negativistului cutare în nas! Să respingeţi sugestiile negative din toate puterile, chiar dacă sunt făcute de persoanae aparent competente sau care vă sunt dragi! Dacă sunteţi sigur de planul dumneavoastră, închideţi urechile la orice sugestie negativă şi actionaţi pentru aplicarea lui!

Deprindeţi creierul să preia şi să dezvolte sugestiile pozitive la adresa persoanei şi activităţii dumneavoastră! Fiecare sugestie pozitivă este preluată de inconştient, transformată în autosugestie, care funcţionează timp îndelungat, întărindu-ne personalitatea. Unui  miliardar o ţigancă analfabetă i-a ghicit (l-a sugestionat) că va trăi 104 ani, că va obţine o avere imensă etc… Sugestia l-a purtat prin viaţă, în ciuda unor mari necazuri.

Dacă sunteţi părinţi, sugestionaţi-vă copiii pozitiv încă din primii ani de viaţă, programându-i mental pentru succes. Spuneţi-le că sunt inteligenţi, curajoşi, norocoşi, harnici etc., astfel că vor ajunge mari întreprinzători, foarte bogati, fericiţi etc.! Dacă reuşiţi să pătrundeţi  în inconştienţele lor, printr-un limbaj adecvat şi un ton litanic (inclusiv prin somn, cînd conştiinţa doarme), îi veţi programa pozitiv pentru întreaga viaţă. Dacă, din contra, veţi săvârşi crima de a-i sugestiona negativ, îi veţi arunca într-o programă mentală nenorocită, încât le veţi plânge de milă.

Nu uitaţi regula de programare mentală pozitivă, de succes: Întăriţi toate sugestiile pozitive, toate laudele şi aprecierile pozitive făcute de alte persoane! Repetaţi-le în gând, bucuraţi-vă că oamenii vă respectă, vă apreciază, vă simpatizează!

Atunci când, copil fiind, aţi făcut primii pasi, aţi căzut. Aţi reuşit să mergeţi pe bicicletă de prima dată când aţi urcat pe şa? Iar dacă sunteţi asemeni majorităţii, prima dată când aţi încercat să înotaţi aproape că v-aţi înecat. Deja aţi eşuat de nenumărate ori, dar acum nu vă mai aduceţi aminte.

Te-ai gândit vreodată că succesul poate fi atins chiar de către tine? Fie că e vorba de o carieră împlinită, sau de mai mulţi bani, sau de o relaţie frumoasă, succesul poate deveni ceva palpabil.

Toţi oamenii pe care îi invidiezi pentru succesul lor nu s-au născut plini de succes. Au luptat, au muncit, au suferit în multe cazuri înainte să obţină ce îşi doreau.

Oamenii care au ajuns departe nu au pornit întotdeauna cu dreptul. Michel Jordan, celebrul sportiv american, a fost dat afară din echipa de baschet a liceului. Walt Disney a fost concediat la începutul carierei pentru “lipsa de imaginaţie”. Lui Fred Astaire i s-a spus la începutul carierei că i se cam împleticesc picioarele.

Data viitoare când veţi simţi suflarea rece a abandonării, când veţi simţi că nu se mai poate, amintiţi-vă această poveste incredibilă şi perfect adevarată:

- La 22 de ani eşuează în afaceri.

- La 23 de ani candidează pentru Legislatură şi pierde.

- La 24 de ani a dat faliment din nou.

- La 26 de ani îi moare iubita şi durerea îl zdrobeşte.

- La 27 de ani a avut o cădere nervoasă.

- Şi-a recăpătat sanatatea, a candidat pentru Congres la 34 de ani şi a fost înfrânt.

- La 39 de ani candidează din nou pentru Congres şi pierde din nou.

- La 46 de ani candidează pentru Senat. Fără succes.

- Nu izbuteşte nici atunci când candidează pentru Vicepreşedinţie la 47 de ani.

- La 49 de ani se înscrie din nou în cursa pentru Senat. Dar laurii victoriei revin altora.

- La 51 de ani candidează la Preşedinţia Statelor Unite ale Americii şi este ales preşedinte.

Numele lui este Abraham Lincon.

Ţineţi minte că, dacă încercaţi să faceţi ceva de valoare, de obicei nu reuşiţi de prima dată. Învăţaţi din nereuşită şi încercaţi din nou.

Prestigioasa instituţie din Statele Unite Columbia University a reviziut o parte din programa sa pentru cursurile postuniversitare de afaceri. Au fost întrebaţi sute de oameni de afaceri care a fost cel mai important ingredient al succesului lor. Răspunsul nu a fost carisma, educaţia, banii, arta de a vinde sau calităţile de lider. Răspunsul a fost PERSEVERENŢA.

Succesul şi esecul au aceleaşi rădăcini. Dorinţa de a reuţi. Dar a evita eşecul nu înseamnă a obţine succesul. Eşecul este determinat de ceea ce permiţi să se întâmple. Succesul de ceea ce faceţi să se întâmple.

Este extrem de important să înţelegeţi eşecul ca pe o experienţă pozitivă. Nereuşita capătă o valoare negativă doar în momentul în care vă face să vă opriţi. Doar atunci când te dai bătut ai făcut un pas greşit. Există numai un singur lucru mai groaznic decât asta: să nu încerci deloc.

Prin urmare, nu vă mai faceţi griji pentru un eşec. Îngrijoraţi-vă, dacă vreţi, gândindu-vă la şansele pe care le rataţi atunci când nu încercaţi deloc.

Continuaţi să perseveraţi. Veţi reuşi cu certitudine să ajungeţi acolo unde vă doriţi.

7.7. Concluzii

Toţi cei care doresc să-şi formeze o carieră de succes, să fie satisfăcuţi de rezultatele muncii lor ar trebui să se gândească cu seriozitate la următoarele aspecte;

-       să cerceteze nevoile, dorinţele, comportamentele, atitudinile şi opiniile existente pe piaţa muncii pentru a putea depista consumatorii potenţiali, adică acele firme posibil interesate în ceea ce ei au de oferit;

-       să conceapă şi să realizeze produsele care satisfac aceste nevoi şi dorinţe (adică să se preocupe cu rigoare şi perseverenţă de crearea unui profil profesional şi personal corespunzător);

-       să se plaseze şi să distribuie produsele create acolo unde ele se cer şi sunt cumpărate. Este vorba aici de o mai mare mobilitate, flexibilitate şi transformare. Cei care nu-şi pot adapta din mers produsul (nu au capacitatea de a-şi reorienta cariera, de a învăţa lucruri noi, de a-şi diversifica pregătirea profesională, de  arezista stresului) vor înregistra cu siguranţă eşecuri mai mari sau mai mici, de scurtă sau lungă durată.